Usor de recunoscut o usa din Paris. Sunt multe, nu ca la noi. La noi, dupa ce ca sunt putine mai sunt si distruse in loc de a fi restaurate. La ei se poate nu numai ca urmare a traditiei si a pietei ci si ca urmare a faptului ca are cine sa le faca. In articolul dedicat galantarelor pe care l-am publicat ieri vorbeam despre o organizatie fabuloasa, Les Compagnons du Devoir.
Aceasta institutie formeaza profesionisti, artisti ai meseriilor traditionale, multi dintre absolventii cursurilor fiind absorbiti de firmele de constructii cu activitate in domeniul patrimoniului. Au si cu ce. Materialele didactice sunt insa cam scumpe pentru buzunarul meu:
Am inteles ca o astfel de mapa cu fascicule care descriu cursuri si elemente esentiale unor specialitati (imaginea de mai sus este pentru cei ce lucreaza plafoane, mai ales bolti) poate sa coste si 1000 de euro. Iata un fragment de cuprins:
In fascicola cu usi poti gasi urmatoarele reguli si indrumari:
Bineinteles, materialul este dedidcat blogului specializat al Usierului de serviciu.
poze "DECÂT" 
Am creat deja directoare speciale pentru arhivare pe caprarii 🙂
Intr-adevar documentatia de specialitate pentru restaurari este extrem de scumpa nu doar pentru noi ci si pentru ei …
Iar usile vechi din Franta sunt bine intretinute … pacat de cele din Italia care sunt mult mai interesante insa lipsa banilor este evidenta la italieni
Tocmai ce pusesem un exemplu de usa italiana scoasa din tatani ca sa fie dusa la restaurat 🙂 Am mai rascolit prin imagini si cred ca o sa am suficiente subiecte anul asta pentru usile de duminica. Sper.