Se pare ca si la Munchen sunt dezaxati care se apuca sa omoare oameni la intamplare …
despre ce se maninca in Bucuresti - si cu ce se maninca Bucurestiul
fotografii cum au cazut
fotografii cum au cazut
Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.
Food & Wine
impresii de călătorie, artă, cultură, spiritualitate, gastronomie, vinuri
For the Love of Art and Design
fotografii cum au cazut
fotografii cum au cazut
notes to oneself | heritage | architecture | travel | photo(s)
ATELIER DE UMOR MECANIC
altPHel
fotografii cum au cazut
Blog cu braşoave de Cluj
Autor ERWIN LUCIAN BURERIU. Membru al Uniunii Scriitorilor România din 1968, cu 18 cărți apărute. Antet; senzaționala planare peste San Francisco...
un fel de blog... un fel de atitudine
Nu din întâmplare dezaxatul e un iranian
Nu stiu dca originea iraniana este mai importanta decat contextul social care s-a jucat cu modelarea creierului acestuia dupa ce s-a nascut si a crescut in Germania:
http://stirileprotv.ro/stiri/international/portretul-autorului-atacului-din-munchen-era-timid-si-amator-de-jocuri-video-de-razboi-ce-spun-vecinii-sai.html
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Europa/PROFIL+ATACATOR+MUNCHEN+DAVID+CRESTIN?ref=yfp
Cred ca pur si simplu omul avea o problema psihologica de adaptare in societate, n-avea legatura exclusiv cu etnia sau cu religia. Si eu sunt intodeauna reticent cu tiganii dar de cele mai multe ori cand am de a face cu un etnic tigan, incerc sa-mi reamintesc ca nu originea etnica in sine ma deranjeaza ci comportamentele sociale, apucaturile generate de colectivitatea lor, lipsa lor de pliere la regulile ce definesc pentru noi „societate civilizata”. Adica ei ca indivizi ar putea fi acceptati, dupa caz, dar ca triburi si ca multime cred ca nu-i voi putea vedea nicoodata decat ca o plaga sociala care contamineaza treptat si ceea ce a mai ramas cat de cat sanatos in societatea noastra. Imi pare rau ca trebuie sa gandesc asa, e o chestiune de statistica cinica…
Nu putem decât să ne dăm cu presupusul, de altfel acesta e sportul românesc preferat, în care excelăm mai mult decât în „producția de bunuri materiale”. Ce a fost acolo nu vom ști niciodată. Restul e gumă de mestecat.