Publicat pe

PARASTAS DE 40 DE ANI

Sunt 40 de ani de cand as fi putut sa mor pentru prima data, in seara cutremurului din 4 martie ’77. Daca acesta s-ar fi produs o ora mai tarziu, probabil as fi fost deja acasa, in pat. Cutremurul ne-a prins pe mine si pe ai mei in troleibuz, la stop, la magazinul Unirea. Am facut apoi pe jos tot bulevardul pana la Piata Victoriei, pe strada Argentina 1 unde stateam in chirie intr-o casa din 1896. Casa era in picioare dar in interior peretii erau crapati si mai toate ghivecele cu plante erau pe jos. In pat, la mine pe perna, zacea o mare bucata din tavan. La cat de mare era, probabil ca m-ar fi terciuit …

An de an merg la Bellu, alaturi de mormantul din imagine, un monument frumos, pe care l-am mai aratat (comparatia aici). An de an vad cum mai dispar din piesele din bronz. Au inceput cu ramurile de spini turnate in bronz care erau pe barele imprejmuirii. Apoi au inceput sa dispara barele insele. Azi am vazut ca toata latura din stanga e lipsita de orice piesa decorativa din ansamblul initial.

Cum am mai spus, o tara de rahat, in care nu merita sa mori si nici sa ti se faca parastase, ca-s la 40 de zile sau la 40 de ani …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s