Am citit ceva ce poate numai pe mine ma duce cu gandul la trecut. Un eveniment cultural este deranjat de un grup poate fanatizat sau poate doar avid de imagine. Asa faceau si Garzile Rosii ale lui Mao, cu carticica lor rosie, echivalentul sloganelor #rezist de azi (schimbati „decat” numele dusmanului de clasa) … Poate altii nu sunt ingrijorati insa eu tot am senzatia ca si pe partea aia, cu „independenta justitiei”, se preseaza pentru acceptarea unei alte idei istorice – tribunalele poporului, tribunalele revolutionare, acolo unde ACUZATORUL nu greseste niciodata si nu pateste niciodata nimic, e „partener” cu judecatorul caci vorbeste in numele poporului, nu-i asa?
