ZIUA ÎN CARE OMORAM DE ZOR COMUNISMUL LA INTER

Sunt 28 de ani de când am protestat împreună cu tata, venind din Piaţa Unirii până la Inter. E cea mai puternică amintire a ceva ce am făcut împreună. Am fost amândoi răguşiţi mai bine de o săptămână după cât am strigat în seara aia şi a doua zi dimineaţă, în marşul pe care l-am început cu o mică adunare de oameni de la ICEM şi IPROMET şi pe care l-am încheiat în fluviul de oameni care s-a vărsat în Piaţa Palatului, la ţanc pentru a surprinde live scena elicopterului … După 28 de ani, dincolo de revoluţia mea şi a tatei, nu pot să nu mă simt altfel decât ca personajul pe care l-am pozat la Regensburg …