E zi festiva, sunt 100 de ani de la reunire. Dar la Chişinău încă pluteşte o umbră a leninismului … Cu toate astea, de fiecare dată când am fost la Chişinău, m-am simţit foarte bine. Ar putea fi un loc unde viaţa să fie chiar foarte plăcută dacă avântul a ce se vede în fundalul acestei poze nu ar duce eclectismul actual către haos şi sufocare urbană într-un ritm destul de accelerat.
PS:
despre ce se maninca in Bucuresti - si cu ce se maninca Bucurestiul
fotografii cum au cazut
fotografii cum au cazut
Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.
Food & Wine
impresii de călătorie, artă, cultură, spiritualitate, gastronomie, vinuri
For the Love of Art and Design
fotografii cum au cazut
fotografii cum au cazut
notes to oneself | heritage | architecture | travel | photo(s)
ATELIER DE UMOR MECANIC
altPHel
fotografii cum au cazut
Blog cu braşoave de Cluj
Autor ERWIN LUCIAN BURERIU. Membru al Uniunii Scriitorilor România din 1968, cu 18 cărți apărute. Antet; senzaționala planare peste San Francisco...
un fel de blog... un fel de atitudine
poze "DECÂT" 
Clar, nu e COSMOPOLIST.
Coincidenta sau nu, azi am avut si una dintre rarele vizite ale blogului venite din Rusia …
Or fi vrând și ăia Unire, cu Moldova TOATĂ și cu ce a reușit Moldova să mai unească.
Acum eu nu stiu cine o fi fost, doar ca era un vizitator cu IP din Rusia … Daca era tocmai diplomatul roman care urmeaza a fi expulzat la paritate cu dipomatul rus, in valmasagul asta de nou razboi rece pornit de britanici (in care, intre noi fie vorba, n-am nici cea ma mica incredere – numai cand ma uit la Boris Johnson si-l aud ce si -mai ales – cum spune …)?
Britanicii (mai precis englezii) sunt niște scârbe. Au ceea ce eu numesc un „complex de insularitate”. Freud ar fi putut să observe asta, când s-a refugiat în UK. Ar putea să-l aibă și islandezii, dar ei n-au fost imperiu. Englezii au declanșat și WW2, pe care, de altfel l-au și perdut. Cumplitul Churchill era jumate indian irochez din Ontario, după mamă. Un metis bețiv. Interesant e că, americându-se, englezii nu s-au purificat de fel. Dar fac pe isteții. Eram pe lângă Cisco, la cumpărături și un englez insular m-a întrebat unde poate să mănânce ceva european, căn-avea chef de chinezării. Un biftec în sânge, i-am zis, dar asta numai în Europa. (Nu-i chiar așa, dar cum duceam dorul bucătăriei austriece, m-am gândit la cât rău ne-au făcut briții, nouă, friților și cred că i-am dat senzația că un american disprețuiește un insular…). După incendiul ăla groaznic din Siberia și istericalele omenești ale lui Putin, am ajuns să-i simpatizez pe ruși. Când am fost la ei m-au primit regește…
Am pornirea sa scriu un mic articol pe blogul principal pe tema impartiri hollywoodiene in „baietii buni si baieti rai” cand vine vorba despre britanici si despre rusi. Cred ca si unii si altii pot fi rai, diferenta fiind ca unii sunt intotdeauna perfizi cand sunt rai (pretinzand ca de fapt sunt buni) si ceilalti sunt previzibili, avertizand intotdeauna din timp ca vor fi rai …
Absolut fain. Churchill n-a fost o prezență întâmplătoare în insularitatea brită. Cei care au traversat oceanul cu „Mayflower” n-au scăpat de spiritul cel rău, plecarea nu i-a purificat pe americani. Interesantă anul
trecut mânia ce i-a aprins (și la propriu) pe californieni, vrând și ei un „Calexit”, supărați pe republicani. S-au declarat „stat-sanctuar”, adică aproape liber la imigrație. După ce Trump le-a spus să se descurce singuri cu incendiile și nu i-a vizitat, ca pe inundații de pe East Coast și-a revenit din prosteală și a acordat ajutoare guvernamentale. Un Calexit ar fi mai rău decât Kim Jonng Un…