Arhivele lunare: august 2018
50 DE ANI …
De cand cehii si slovacii s-au trezit cu tancu’-n casa. Nu am fotografii din Cehia, unde am fost doar in zona Ostrava dar am mai multe din Slovacia. Insa in format digital nu am decat imagini din Banska Stiavnica, de unde pot sa arat Nový zámok.
BĂRCUŢE 12
O barca a placerilor din Amersfoort.
UŞILE DE DUMINICĂ 148
Pe strada Buzesti, in gangul unei case care se incapataneaza ca sa reziste. Asta pentru ca a mai aparut un articol.
AMĂNUNTELE NU SE VĂD DIN ZARE
O piatră minuţios prelucrată la o clădire din Dordrecht, Olanda. Olanda fiind o ţară unde nu prea e piatră dar unde pietrari au fost şi or fi şi azi, dacă n-or fi murit. Nici nu poţi găsi cuvântul potrivit pentru prelucrare. Unii îi zic „şpiţuire”, alţii îi spun „grafiere”, mai sunt unii care cred că asta e „pieptănare” …
MUIE-ŢI ZIC PROTESTATARII?
POVESTEA UNUI OM PROTESTATAR – adaptare după Ion Creangă.
Cică era odată într-un sat un om grozav de protestatar; de protestatar ce era, nicio vorbă din gură nu o scotea fără o muitură. Și satul, văzând că acest om numai într-un protest o ţine, hotărî să-l dea în gât şi să-l bage la dubă. Și așa, se aleg vreo doi oameni în alb și se duc la casa protestatarului, îl umflă pe sus, îl pun într-o dubă, și hai cu dânsul la Beciul Domnesc! Așa era pe vremea aceea. Pe drum se întâlnesc ei cu un SUV în care era o cucoană. Cucoana, văzând pe geamul dubei un om care sămăna a fi protestatar, întrebă cu milă pe cei doi oameni în alb, zicând:
— Oameni buni! Se vede că omul cel din dubă e protestatar, sărmanul, și-l duceți la vreun procuror undeva, să se mărturisească.
— Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre oamenii în alb; să ierte cinstită față dumnevoastră, dar aista e un protestatar care nu credem să fi mai având păreche în lume, și-l ducem la procuror, ca să-l bage la Beciul Domnesc, să curăţim comunitatea de-un om antisocial.
— Alei! oameni buni, zise cucoana, înfiorându-se; păcat, sărmanul, să moară la Beci ca un câne, fărădelege! Mai bine duceți-l la ONG la mine; iacătă sediul pe bulevardul cela. Eu am acolo un centru de training plin cu protestatari, ia așa, pentru împrejurări grele, Doamne ferește! A şerui know-how cu protestatarii și-a trăi și el pe lângă organizaţia mea, că doar știu că nu m-a mai perde Dumnezeu pentr-o bucățică de pâne. Dă, suntem datori a ne ajuta unii pe alții.
— I-auzi, măi protestatare, ce spune cucoana; că te-a pune la conference room, într-un sediu cu alţi protestatari, zise unul dintre oamenii în alb. Iaca peste ce noroc ai dat, bată-te întunerecul să te bată, uriciunea oamenilor! Ieşi degrabă din dubă și mulțămește cucoanei, că te-a scăpat de la Beciul Domnesc și-ai dat peste NUP, luîndu-te sub aripa dumisale. Noi gândeam să-ți deschidem dosarul penal. Iar cucoana, cu bunătatea dumisale, îți dă adăpost și protestatari; să tot stai pe net, să nu mai stai offline la Beci! Să-și puie cineva obrazul pentru unul ca tine și să te hrănească ca pe un trântor, mare minune-i și asta. Dar tot de noroc să se plângă cineva… Bine-a mai zis cine-a zis că: „Boii ară și caii mănâncă”. Hai dă răspuns cucoanei, ori așa, ori așa, că n-are vreme de stat la vorbă cu noi.
— Dar MUIE-ŢI zic protestatarii? spuse atunci protestatarul cu o jumătate de număr de înmatriculare ridicat, fără să se cârnească din loc.
— Ce-a zis? întrebă cucoana pe oamenii în alb.
— Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul. Ia, întreabă, că muie-ți strigă protestatarii?
— Vai de mine și de mine, zise cucoana cu mirare, încă asta n-am auzit! Da’ el nu poate să trăiască şi fără ca alţii să strige _ _ _ _ PSD?
— Auzi, măi protestatare: te prinzi să strigi _ _ _ _ PSD şi de unul singur, ori ba?
— Ba, răspunse protestatarul. Trageți mai bine tot înainte! Ce mai atâta grijă pentru astă pustie de gură!
Atunci unul dintre oamenii în alb, care între timp îşi pusese uniforma de jandarm, zise cucoanei:
— Bunătatea dumneavoastră, milostivă cucoană, dar degeaba mai voiți a strica orzul pe gâște. Vedeți bine că nu-l ducem noi la procuror numai așa, de flori de cuc, să-i luăm năravul. Cum chitiți? Un batalion întreg n-ar fi pus oare mână de la mână, lacrimogenă lângă lacrimogenă, ca să-l poată reeduca? Dar ai pe cine ajuta? Doar protestul e boală grea, ce-ți bați capul!
Cucoana atunci, cu toată bunăvoința ce ave, se lehămesește și de binefacere și de tot, zicând: — Oameni de bine, faceți dar cum vă va lumina Dumnezeu şi dispoziţia prefectului!
Iar oamenii în alb, care se vede treaba că erau jandarmi sub acoperire, duc pe protestatar la locul cuvenit și-i fac dosarul de-l bagă procurorul la bulău cu voia judecătorului care era în parteneriat cu procurorul. Și iaca așa au scăpat și protestatarul acela de bătăi la limita legii, și oamenii aceia de dânsul. Mai poftească de-acum și alți protestatari în satul acela, dacă le dă mâna și-i ține cureaua.
Ș-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.
De fapt, poza e din sfantul oras, de pe undeva de aici.