In urma cu 29 de ani, aproape de ora la care public asta, intram cu tata in zona Pietei Palatului, in coloana de manifestanti pe care o formasem de dimineata, modest, la cele doua institute din Crangasi – ICEM si IPROMET si care crescuse cat un fluviu pana am ajuns noi aici. Am ajuns cu putin inainte sa-si faca aparitia elicopterul de scapare asa ca am vazut momentul fugii dictatorului acelui moment. Dupa ce strigasem cu tata cu o seara inainte la Universitate si dupa ce racnisem tot drumul pana in piata, nici eu nici el n-am mai avut voce aproape o sptamana. Coincidenta face ca si acum sunt cam lipsit de voce dar acum e din cauza unei banale viroze … si pe tata il mai am doar in amintire. Iar de dictatori nu imi mai pasa.
Foarte frumos, Adrian, si emotionant! Vezi, modestia e si ea o calitate in general lasata acum la o parte… „Iar de dictatori acum nu-mi mai pasa”; la fel simt si eu, din pacate…
Nu imi mai pasa de dictator pentru ca dictatorul e doar un simptom. Intordeauna apare pe fondul lipsei de educatie, pe fondul credulitatii, chiar a prostiei cetatenilor.
Resemnare totală?
Nu neaparat… zic doar ca degeaba schimbi dictatorul daca ramane aceeasi natie care pare ca merge numai in jos. Iar natiei nu prea mai ai ce-i face in timpul vietii mele ca s-o scoti din nisipurile miscatoar ein care s-a bagat. Cred ca pe la fiica-mea colindatorii vor fi deja cu compozitii Florin Salam si vor fi convinsi ca lumea a inceput fix cu ei, iar daca ceva n-a fost pe facebook atunci sigur n-a existat cu adevarat si nici n-are valoare daca nu s-a gasit un mod s-o vada la „romanii au talent” sau ceva similar. Cand ai toate astea, la ce dracu’ sa-ti mai pese de un singur om, oricat de dictator ar fi el?
Latinii aveau un dictator sau ce-o fi fost, Cornelius Sulla,
Si ala e doar o alta confirmare a modului in care dictatorii apar. Nu cred ca el si-a pus in cap sa ajunga dictator insa a existat o conjunctura care l-a bagat pe acel curs – conflictul cu un personaj aparent intrigant si aplicator de lovituri pe la spate, numit Marius