Pe 28 a fost ziua Greciei (a doua, „Ziua Ochi”), pe 29 a fost ziua Turciei si pe 30 a fost un cutremur care a lovit amandoua tarile. Oamenii mai religiosi ar fi tentati sa spuna ca a fost pedeapsa divina pentru ca grecii si turcii s-au purtat iar urat unii cu altii. Eu zic ca un curcubeu de iubire, armonie si dulce poezie ar putea sa faca bine „la lume”. Dulcegarii … Dar la Gaziantep este epicentrul fistikului si al baclavalei. Prima poza e facuta catre centru, prinzand in dreapta steagurile de la hotelul Sirehan, un fost urias han otoman. Mai am si un cadru mai larg, catre dreapta primului, unde chiar se vede hanul cu pricina.
Arhivele lunare: octombrie 2020
STÂLPUL SOCIETĂŢII 13
Data trecută scriam despre primitivismul fundamentaliştilor religioşi. Acum să ne întoarcem şi către libertatea de expresie dusă la extrem. „J’etait Charlie Hebdo” pentru că aduceam în discuţie această libertate. Dar câteodată se sare calul fără nicio fineţe. Nu ştiu în ce autobază şi-or fi mutat sediul însă ultima lor ispravă, cea cu Erdogan, cam este de mare prost gust şi fără dâră de umor. Oricât de mitocan ar fi fost ala, nu se cade să răpunzi cu o mitocănie şi mai mare. Care încă o dată o spun, nu are strop de haz. Dar pune paie pe foc.
Stâlpul din imagine se află, evident, pe o stradă din Paris. Mai bine spus, a fost acolo cândva.
ZI-LE TU, ERDOGANE!
Franţa şi-a chemat ambasadorul din Turcia după mitocănia tipică unui dictator agresiv care, în loc să spună că dezaxatul care a decapitat un profesor în Franţa nu reprezintă islamul, s-a apucat să-l insulte pe Macron pentru că a reacţionat. S-au trezit şi alţi fundamentalişti nesimţiţi să se burzuluiască. Am zis despre Pakistanezi ca sunt nişte nesimţiţi pentru că au tupeul să acuze Franţa de islamofobie şi de atac la libertatea de expresie după ce un dezaxat a decapitat un profesor. Iar tupeul derivă din faptul că cetăţenii pakistanezi care nu sunt musulmani nu pot, conform constituţiei lor, să fie premieri sau preşedinţi. Mai mult, înţeleg că alte religii decât islamul au fost consecvent persecutate şi agresate în Pakistan şi au scăzut procentual într-un ritm la fel de rapid în care a crescut islamul în Franţa în aceeaşi perioadă. De aceea, orice ieşire din asta, în locul respingerii acelui omor odios, este una dezgustătoare, în tonul legislaţiei lor primitive legate de ideea de blasfemie. Poate îndemnul de a boicota produsele din Franţa se va întoarce ca un bumerang şi se va ajunge să nu mai existe picior de european printre turiştii care aleg să viziteze Turcia. Cum am fost eu, când am fotografiat acest măgăruş la Muntele Nemrut.
UŞILE DE DUMINICĂ 257
Pentru ca azi e ziua armatei (dar si a Regelui, care ar fi implinit 99), as fi vrut sa folosesc o usa de tip militar. N-am gasit insa decat una desueta, una dintre putinele care erau potrivite. Provine de la primul turn de poarta al incintei fortificate de la Atel.
LIMBA ROMÂNĂ NU E DE DOI BANI, TOCMAI AU FĂCUT-O DE CINCIZECI
La toţi le-ar place să se reformeze sistemul de învăţământ. Unii au zis că sunt chiar determinaţi să o facă. Nu ne-am lămurit cu ce ţintă dar putem vedea rezultatele. Parcă nişte miniştrii au stat să mănânce ridichii cu oo, să-şi arunce mingii la fileu, poate nişte acuze, în timp ce îşi tot propuneau să selecteze itemi pentru elevi, să le dea cât mai multe taskuri care ar fi în trenduri. Fireşte, asta este un chalenge teribil, ve-ţi spune că trebuie să te uiţi şi la chestiunile basic pentru că unii nu ar ştii cum să ânceapă şi cum să stopeze la timp şi nici nu ar putea să se focuseze cum trebuie dacă nu au destule divaisuri. Şi uite aşa ajung să curgă nişte litrii, probabil prin intermediul unor robineţi … Evident, greşelile care le-am scris aici sunt decât alea care mi-au venit acum în minte. Adică sunt premeditate.
POST SCRIPTUM: As the first „like” I got for this post is from Bangladesh, I must tell the non-Romanian readers that Google Translate is providing a total bullshit for this text, starting from the title 🙂
ACTUALITATEA, LA ZI
Nu, nu este din rubrica matinala de la Răzvan Exarhu, de la Morning Glory. Este chiar despre ziua de azi, când după multă vreme am ieşit să mai cumpăr un ziar, care mi-a oferit prilejul să iau şi o carte. Este cartea pe care mi-a recomandat-o chiar autorul ca să o cumpăr. Recunosc că de mult prea multa vreme nu am mai avut răbdarea, dispoziţia, pornirea de a mai citi beletristică. Pur şi simplu n-am mai fost în stare. Sper ca acest roman să-mi redea dispoziţia calmă care să-mi permită să mă concentrez să citesc fără să-mi zboare gândul la altceva după câte o pagină sau două.
COLOR 40
O casa pe undeva prin Jurilovca, in urma cu aproape 15 ani. Intre timp casa s-a cam dus dracului iar eu am imbatranit …
poze "DECÂT" 