OFICIUL PENTRU NUMIRI … 2

Azi, de ziua Sf. Andrei, n-am nimic legat de acest nume de botez. Dar am ceva legat de botez in sine, asa ca daca tot am revenit recent la Florenta, pot sa mai ilustrez cu „oficiul pentru numiri si inmatriculari crestinesti” pe care l-am mai aratat vazut din campanila. Adica baptisteriul din fata bazilicii Santa Maria del Fiore.

NARUŞENIE (нарушение)

E un cuvânt care mi-a rămas din „epoca de aur”, pe când ne uitam la televiziunea bulgară ca să vedem vreun meci de fotbal internaţional. „Jolt carton”, „topkata”, „zăvîrşe pîrvata polovina” şi câte şi mai câte mi-au mai rămas în memorie din frumoasa limbă vecină şi prietenă … Acum, cică nu se înţeleg bulgarii cu macedonenii nordului la „rejizior na dublaje”, că cică limba macedonenilor nordici e „decât” un dialect al limbii bulgare şi că Goţe Delcev e mai bulgar decât macedonean septentrional aşa că din cauza asta s-ar spurca NATO. Habar nu aveam în urmă cu aproape 12 ani că trec prin aşa tulburi toponimii istorico-geografice în drum spre mica vamă Ilinden-Exohi.

O ROMÂNIE FĂRĂ PROSTIE

De curând rulează pe micile ecrane un film cu titlul „O Românie fără hoţie”. Eu aş prefera întâi o Românie fără prostie. Pentru că se vede clar că asta este o suferinţă endemică şi aparent incurabilă care afectează cel puţin electoratul, ca să nu extind la naţiune. Cum se explică altfel perpetua demagogie dar şi perpetua ipocrizie care par că vrăjesc votantul român, că e ea de la ciuma roşie sau de la ciuma portocalie (uşor decolorată în galben în zilele noastre sau alterată dar uşor de recunoscut în culoarea albastru-verde a lui Petrov) ori că vine de la aerul tineresc şi neprihănit al „proaspeţilor” din politica dâmboviţeană sau dinspre un presupus echidistant cotrocean. Ăştia aparent proaspeţi se bat cu cărămida în piept că vor „fără penali” deşi „fără penali” există şi azi fără probleme, atât timp cât justiţia face ceva în sensul ăsta. Că şi Năstase şi Dragnea au fost condamnaţi şi li s-au retezat şi drepturile electorale, nefiind singurii în această situaţie. Totul e ca procurorul să ceară şi judecătorul să aplice pedeapsa complementară. Dar se poate, există. Mai rău mă tem de un nou instrument care în clasica experienţă a „unităţilor de elită ale lui Petrov” să nu cumva să devină o pură unealtă politică de a faulta adversarii politici în perpetuitate după o „privativă de libertate” de 15 zile . Uite, să zicem că s-ar face cu o privare de libertate inventând ceva zădărnicire cu bună ştiinţă a combaterii bolii pusă în cârca vreunui enoriaş politic mai habotnic, din ăla care „nu vrea botniţă”. Altfel de ce atât efort pentru a bate într-o uşă care e deja deschisă? Oare pentru că demagogia prinde?

În cadru e o fotografie dintr-o casă care nu mai există, unde scara principală era prost calculată, aşa că dacă aveai ceva mai mult de 1,75 riscai să dai cu capul în ea dacă ai fi coborât într-o veselie mai alertă …