BLESTEMUL MOŞTENIRII LATINE

„Othello e ăla negru? … Rasistule!” („Is Othello the black one? … You racist!”)

Dacă tot pun desene satirice, mi-am adus aminte şi de un banc pe care îl reinterpretez aici.

Cică Bob şi Bill stau pe prispă în Vestul Sălbatic şi se uită în zare scuipând tutun. La un momentat Bill vede că apar la orizont Cei 7 Magnifici şi îi zice lu Bob:

– Băi Bob, îl vezi tu pe călăreţul a care vine spe noi?

– Băi Bill, toţi sunt călăreţi …

– Ăla cu sombrero …

– Toţi au sombrero băi Bill!

– Ăla cu eşarfa …

– Toţi au eşarfă, Bill!

– Bine atunci, ăla cu vesta descheiată …

– Bill, toţi au vestele descheiate !

Se enervează atunci Bill, scoate revolverul şi trage toate cele şase gloanţe şi omoară pe 6 dintre magnifici …

– Bob, acum îl vezi pe călăreţul ăla care venea spre noi?

– Da, Bill, ce-i cu el?

– Ai văzut, băi, că era singurul NEGRU între ăia şapte?

Acum e clar că „negru” din română, „sună ca dracu'” dacă îţi închipui că acest cuvânt este echivalent cu „negro” din engleză. Mai ales dacă cei care-l interpretează n-au nimic altceva în cap decât ceva fotbal. E ca şi cum ai zice că „patetic” din română e acelaşi lucru cu „pathetic” din engleză. Să ştie vorbitorii exclusiv de engleză că dacă arbitrul ăla voia să fie rasist, în limba română ar fi existat alte cuvinte decât descriptivul simplu „negru”.  I-ar fi zis „negrotei” sau cel mult „cioroi”. E drept că pentru persoanele de culoare nu avem atât de multe cuvinte depreciative ca în raport cu ţiganii pentru că români n-au avut niciodată ceva de împărţit cu aceştia. Aşa că îi identifică simplu prin „negri”, fără ca asta să fie vreo jignire. Nefiind vorba despre nicio jignire, ministrul tineretului şi sportului e un bou pentru că şi-a cerut scuze pentru că asta dă apă la moară unora care găsesc vreo culpă acolo unde nu este.