LA GUGUŢĂ-N POARTĂ E-O PISICĂ MOARTĂ …

… Cine-o plânge şi-o tăcea s-o mănânce coaptă! Râdem, glumim pe teme copilăreşti parafrazate dar simptomul evidenţiat de situaţia acestui loc public din centrul oraşului Chişinău este destul de grav. E povestea pe care am trăit-o şi noi la începutul anilor 2000 şi care s-a mai domolit oarecum în amploare şi vizibilitate Mă refer la presiunea imobiliară sălbatică, ce nu ţine cont de nimic şi care presupune călcatul peste cadavre, împinsul cozilor de topor în comitetele şi comiţiile care mai pot apăra cât de cât interesul public, sponsorizarea oamenilor politici care pot sluji interesului privat mai abitir decât celui public. Ceva ce în genere definim mai larg drept „corupţie”.