SHOW ME YOURS AND I’LL SHOW YOU MINE!

Umbla vestea bucuriei unui certificat de vaccinare care ar rezolva treaba. Zice o stire asa: „Atunci când călătorește, orice cetățean al UE sau orice resortisant al unei țări terțe cu reședința sau șederea legală în UE care deține o adeverință electronică verde ar trebui să fie exceptat de la restricțiile privind libera circulație în același mod ca și cetățenii din statul membru vizitat.” Eu remarc o mica dilema. Sau poate am eu boala aia a analfabetismului funcțional, cine știe? Pare ca certificatul e facut ca sa ii asigure pe cei din tara gazda ca cei care vin din alta tara nu-i contamineaza, din moment ce elimina niste restrictii. Dar, pana la urma, faptul ca ai fost vaccinat sau ca ai avut boala si acum ai anticorpi nu garanteaza ca nu ai putea fi la o adica purtator al virusului. Prin urmare, daca le poti aduce virusul in casa cu certificatul in buzunar, atunci pe cine ajuta un asemenea certificat? Ca restrictiile privind libera circulatie vizeaza eliminarea riscului ca omul restrictionat sa raspandeasca virusul, ceeea ce, dupa cum am inteles, o poate face in continuare si vaccinatul sau autoimunizatul, ca simplu purtator. In sensul ca, desi cei vaccinati vor avea de patru ori mai putina incarcatura virala, asta nu inseamna ca nu ar avea in continuare ceva de transmis. Asa cum au zis si altii, cum ca nu e clar efectul asupra transmiterii („mitul 23” de aici).

In imagine este un detaliu al polipticului de la Biertan, cu scena ce il reprezinta pe Iisus in templu, la 12 ani. Trei invatati isi aratau unul altuia certificatele de stiinta de carte. Imi place ca unul dintre invatati era asa de suparat de raspunsurile primite incat se apucase sa isi rupa singur scriptura.

COMUNISM CU FĂŢĂRNICIE UMANĂ

Unii poate sunt prea tineri ca să îşi amintească faptul că în comunism este esenţială standardizarea vorbirii într-o formă numită „limbă de lemn”. La capitalişti asta se cheamă „corectitudine politică” dar, în esenţă, tot o formă de gândire totalitară este şi asta. În trecut nu vorbeam de minorităţi etnice ci de „naţionalităţi conlocuitoare”. Nu puteai să te adresezi cuiva cu „domn” sau „doamnă” din moment ce toţi trebuia să fie „tovarăşi”. Cum să spui „angajat”, când omul era clar „în câmpul muncii”? Iată că azi ne îndreptăm spre bizarerii pe care eu le consider grozăvii de-a dreptul, nu o simplă limbă de lemn. Chestia asta cu teama de a mai spune „negru” din cauza BLM. Deja de multă vreme ne controlăm să nu mai zicem cumva „ţigan” ca să nu devină asta „discriminare” (SIC!). Să nu cumva să flirtezi cu cineva, că cine ştie ce MEETOO te paşte pe urmă. Cum să spui despre cineva că are un „comportament autist” când sunt atâtea organizaţii caritabile care ţi-ar lua gâtul pentru asta? Acum teama de a mai zice „mamă” sau „tată” pentru că asta ar fi „limbaj sensibil” în administraţie … Băi, sunteţi normali la cap acolo în hardughia aia de la Bruxelles !??