Unii poate sunt prea tineri ca să îşi amintească faptul că în comunism este esenţială standardizarea vorbirii într-o formă numită „limbă de lemn”. La capitalişti asta se cheamă „corectitudine politică” dar, în esenţă, tot o formă de gândire totalitară este şi asta. În trecut nu vorbeam de minorităţi etnice ci de „naţionalităţi conlocuitoare”. Nu puteai să te adresezi cuiva cu „domn” sau „doamnă” din moment ce toţi trebuia să fie „tovarăşi”. Cum să spui „angajat”, când omul era clar „în câmpul muncii”? Iată că azi ne îndreptăm spre bizarerii pe care eu le consider grozăvii de-a dreptul, nu o simplă limbă de lemn. Chestia asta cu teama de a mai spune „negru” din cauza BLM. Deja de multă vreme ne controlăm să nu mai zicem cumva „ţigan” ca să nu devină asta „discriminare” (SIC!). Să nu cumva să flirtezi cu cineva, că cine ştie ce MEETOO te paşte pe urmă. Cum să spui despre cineva că are un „comportament autist” când sunt atâtea organizaţii caritabile care ţi-ar lua gâtul pentru asta? Acum teama de a mai zice „mamă” sau „tată” pentru că asta ar fi „limbaj sensibil” în administraţie … Băi, sunteţi normali la cap acolo în hardughia aia de la Bruxelles !??
Chestia cu flirtul mă doare.
Si pe mine, pentru ca sunt batran si insurat si am uitat cum se face 🙂
Atunci, spunând polițist îl insultai pe milițian, acum invers. Milițian a devenit peiorativul.😃
Nu știu cum e cu bătrânețea. Dar flirtul este ca mersul pe bicicletă, imediat învârți pedalele.
Asta e o incurajare buna! Ramane deci sa-mi gasesc o bicicleta 😉