UŞILE DE DUMINICĂ 282

Am facut si rapelul asa ca zic si eu cum se zice prin popor – sa dea Domnul sa fie bine! D’aia am si pus o usa de la catedrala Sint Maarten din Utrecht, vizibila din claustrul de acolo. Pe Google Street View a pus cineva o poza sferica in care se distinge usa deschisa din dreapta cadrului meu. In poza aia sferica usa mea ar fi in partea stanga iar in fata, prin usa care si la mine apare deschisa, se vede un stalp pe care l-am mai aratat si eu.

UŞILE DE DUMINICĂ 281

O usa de la o casa semnata de Jean Burcus la inceputul anilor 1930. E in lucrari pentru ca cineva a constat ca era musai sa fie inaltata pentru binele orasului. Cica inaltarea e temperata si cu multe subtilitati si dragoste pentru casa. Eu zic ca rezultatul o sa fie unul trist. Bine ca i-au scos placuta cu numele arhitectului pentru ca sunt sigur ca s-ar fi suparat si el daca in final lumea ar fi crezut ca el e autorul.

E NEVOIE SĂ TRAGEM O LINIE

Mă uit la ce se întâmplă în jur şi sunt dezgustat. Zilele trecute m-a îngreţoşat panarama din parlament cu isterica aia de Şoşoacă. Sincer, mi-e ruşine că sunt cetăţean al unei ţări unde există astfel de specimene în Senatul său! O ţopârlancă ce, prin accesoriile vestimentare mereu ostentativ cu trimitere la culorile naţionale, pare că vrea să întărească sensul peiorativ pe care l-a căpătat un cuvânt ce era cândva absolut onorabil – mahalagioaică. Oribilă persoană, din toate punctele de vedere. Acum mai este şi episodul atitudinilor şi relaţiilor din cadrul guvernului. Haos moral din care iese iar şi iar că singurii oameni demni de haina politică pe care o îmbracă sunt udemeriştii … Ar cam trebui cândva trasă o linie ca să marcăm o limită a decăderii … Cred ca am mai aratat perspectiva asta, insa varianta cu obiectivul scos in afara campanilei de la Santa Maria del Fiore (n-am gasit una chiar din turn, am gasit una din lanternoul domului).