UŞILE DE DUMINICĂ 287

Spre deosebire de usa curba de saptamana trecuta, asta este inca pe pozitie pentru ca este intr-un context mai favorabil, anume la Trianon. Deci bine ca e vizibila oricui vrea sa o vada, spre deosebire de alte opere de arta care au trecut „pragul psihologic” al calitatii, devenind invizibile. Faptul ca se vinde o opera de arta invizibila cu o palarie de bani (probabil pe card, sau cu criptomoneda, deci tot invizibili) arata ca Victot Lustig n-a murit cu adevarat, el doar a devenit invizibil si este printre noi, asteptand sa vanda Turnul Eiffel a treia oara, unui alt imbecil dintre cei multi care sunt foarte vizibili …

FIZICU-I ESTE FOARTE BUN, EXPRESIA-I E CAM PLASTICĂ …

Rulează de ceva vreme o reclamă TV în care Antonia se plânge că nu e la fel de genială pe cât de genial arată. Şi scenaristul a pus-o ca să mai spună că ar fi vrut ca lumea să nu o aprecieze pentru fizicul ei ci pentru fizica sa. Altfel, nu cred că au avut o chimie foarte bună între ei pentru că acelaşi scenarist a mai pus-o să spună ca s-a pornit pe salvat lumea cu o soluţie genială, care nu mai umple lumea de „PET-uri de plastic”

În imagine sunt câteva butelii/bidoane/butelci/recipiente dintr-un plastic numit tereftalat de polietilenă, adică nişte PET-uri care zăceau în urmă cu mulţi ani pe plajă la Sulina, după cum am mai arătat.

INTENŢIE BUNĂ, EXECUŢIE PROASTĂ

M-am uitat pe fereastră şi am văzut o imagine de tablou. Am dat fga în balcon şi, ca să fiu sigur, am tras un cadru larg cu telefonul. Am întins apoi mâna după Nikon şi am tras în fugă două cadre. M-am repezit să scot şi Olympus-ul dar l-am deschis în setarea mea standard, unde nu controlez in primul rând durata expunerii … deh, setări din astea semiautomate … Am tras vreo trei cadre, toate proaste din cauza luminii totuşi insuficiente. Până să caut eu setarea potrivită, s-a dus magia şi a intrat soarele în nori sau în apusul total … Deci, cum se zice pe la noi … atât s-a putut!