Pentru mine, ori că serbăm 23 August ori că serbăm 1 Decembrie, tot una e. Ambele sunt sărbători de paradă, cu mult iz searbăd, de veselie politică într-o şandrama socială. Pe 1 decembrie ne facem că serbăm dar în realitate ar trebui să fie ziua în care ne minunăm că ţara asta încă există. Chiar că este un miracol. Şi, tot ca printr-un miracol, mai este şi în UE … Culmea! Pare că ar merita răstălmăcită poezia lui Nichita Stănescu şi de 1 decembrie să zicem : “Ce bine ca sunt, ce mirare ca eşti!”
poze "DECÂT" 
Un prieten bun, dar supus al patriarhului moscovit, l-a sunat pe altul pe care-l cunosc la fel de bine (lătrător la partid, peeseedist, musulman) și și-au urat La Mulți Ani România.😀
Acum vreo 15 ani, de Paștile catolic, o prietenă ortodoxă a sunat pe telefonul soției mele să-i ureze Hristos a înviat. Eu sunt ortodox și s-a întâmplat să răspund la telefon. Nu m-a recunoscut, nu i-am spus cine sunt, mi-a urat mie și i-am răspuns la fel.😀
Adevarul e ca eu nici de ziua mea de nastere nu sunt asa sigur ca ar trebui sa sarbatoresc ceva …
Exagerați, sunteți suficient de tânăr. Ăsta poate fi doar cazul meu, dar mă străduiesc să respect tradiția și să am planuri pe măcar doi ani.😀
Sunt tanar in raport cu Mihai Sora sau cu colegul lui de idealuri politice Ion Iliescu … Altfel as zice ca am depasit varsta la care a murit Nichita Stanescu, daca tot l-am adus in discutie. Si aici ar incepe o lista cu unii care au facut ceva mai multe decat mine la viata lor desi a fost mai scurta ca a mea de pana acum – Eminescu, Creanga, Pache Protopopescu, Vlad Tepes. Chiar e lunga lista.
Super!!!