
Parlamentul Finlandei a început să dezbată posibilitatea aderării ţării la NATO. E de înţeles temerea finlandezilor faţă de fostul său ocupant dar eu cred în continuare că neutralitatea lor anterioară era mult mai înţeleaptă pentru toţi, nu doar pentru ei. Schimbări din astea dau prilejul unora de a da cu băţul în baltă (ca preşedintele Croaţiei, care a exprimat nişte poziţii ce, practic, sunt cam de tipul şantajului) şi oferă alte scuze statului huligan rusesc de a-şi umfla muşchii. Pare că nu am învăţat destule la şcoală despre consecinţele primului război mondial. Căutând mai multe date despre personajul care stă în faţa clădirii parlamentului din Helsinki (în imagine, cum arăta în urmă cu 14 ani), am văzut şi o listă a statelor cliente create de imperiul german în timpul primului război mondial. Unul dintre ele era precursorul Ucrainei. Toate au fost locuri de conflicte mai mult sau mai puţin sângeroase în ultimele douăzeci-treizeci de ani sau generează încă stări de tensiune mohnite din cauza graniţelor care nu mulţumesc pe toţi. Aşa că nu ştiu dacă aderarea la NATO va fi pentru finlandezi şi pentru noi toţi o parte din soluţie sau o parte din problemă. Chiar dacă acum pare una perfect raţională şi de nerefuzat.
Cred că, dacă nebunul nu are motiv, și-l face. Șansa lor de a fi atacați de ruși, nu are legătură cu NATO.
Eu imi aduc aminte din copilarie ca Ceausescu mentiona foarte des acordul de la Helsinki din 1975 (https://en.wikipedia.org/wiki/Helsinki_Accords). Cu inviolabilitatea teritoriala etc etc. Faptul ca procesul si acordul se leaga de Helsiki cred ca este semnificativ, pentru ca Finlanda chiar a avut o neutralitate care i-a asigurat acest caracter de tampon si loc de negociere. Asta se va pierde, sau deja este pierdut. Dar si acordul era deja cam mort de dupa 1990, sau poate mai exact de dupa 1992.
Finlanda a fost ținută la mijloc. Planul Marshall a fost blocat de ruși. A beneficiat de multe investiții americane și vestice, dar și de comerțul cu rușii. Am întâlnit multe afaceri rusești. Deși, ortodocși sunt foarte puțini, nu puteați omite marile catedrale rusești. Aveau afișat programul slujbelor inclusiv în românește (cred că am o poză din Tampere). Acolo este o coloană a cincea rusească, nu va fi simplu. Sincer, nu cred că soarta lor, a noastră și a oricui depinde de atitudinea față de ruși. Ei își fac planul pas cu pas, indiferent de alte circumstanțe.
Am un principiu. Dacă unul te urăște, la fel te va urî și dacă-i tragi un șut. Deci, cel mai bine este să-i tragi unul zdravăn, tare de tot. Te va urî la fel, oricum. Ce ar trebui să gândească, să gândim? Că amână conflictul pentru 10 ani, pentru 15, pentru generația următoare?
Mi-a plăcut obiceiul lor de a se întinde pe gazon în parcuri la sfârșitul programului pentru o gustare sau pentru masă. Am scris două-trei pagini.
Zic doar ca, dintotdeauna, rusii au avut neoie de pretexte ca sa isi justifice agresiunile. Cautam ceva prin colectia Scanteia din anii 50 si am dat peste un numar dedicat unei mari comunicari sovietce din 1955. Care tocmai detonase cea mai puternica bomba atomica (in noiembrie) si isi justifica actul ca fiind unul de mentinere a pacii. Ca „nu au avut incotro” cum ar veni. Era anul cand RFGermania intrase in NATO. A urmat apoi brutalitatea din Ungaria si ridicarea zidului la Berlin. Plus criza rachetelor din Cuba (dar aia venea dupa avansul rachetelor in Turcia dupa ce Turcia intrase in NATO trei ani mai devreme fata de RFG).
Da, îmbracă în propagandă. Ref. al doilea război, propaganda lor spune că a fost un război de apărare, de eliberare, că ei au câștigat prin efortul propriu. De fapt, au fost coinițiatori pentru că momentul de început a fost ocuparea Poloniei de URSS și Germania. Apoi a urmat punerea în aplicare a pactului Ribbentrop-Molotov, concretizat …, atacul asupra Finlandei. Apoi, fără suportul de armament din SUA și GB nu ar fi făcut nimic.
Presupun că știți că au avut războaie și cu China.