TAN – TÁNAAAAH!

Când eram mici şi ne jucam, se întâmpla să mai accentuăm un moment de suspans printr-un „Tan-tánaaah!”. Era după modelul filmelor poliţiste în care momentul tensionat al descoperirii victimei era întotdeauna accentuat printr-un efect audio dramatic cu alămuri. Aşa cum filmele siropoase aveau nevoie de nişte viori ca să-şi dea seama spectatoru’ că se întâmplă ceva emoţional şi special. Asta se întâmplă mai abitir fie când povestea în sine nu se ţine singură (povestea subţire se rezolvă azi cu nişte efecte speciale în exces) fie când spectatorul ţintă e uşor mai „în urmă” şi are nevoie să i se spună când e nevoie de o lacrimă sau de ceva suspin. Ori poate un ajutor pentru băiatul care-şi scotea cucerirea la film, ca să ştie că dacă începeau viorile atunci era momentul să-i pună o mână pe după gât cu tandreţe. Filmele de la Bollywood sunt chiar mai explicite, momentele cheie ale filmelor lor având neapărat un alai de dansatoare animate de o veselă muzică sau de un cor de bocitoare susţinute de viori triste.

Mă uit la întâlnirile electorale organizate de PNL în ultima vreme pe acest model şi tot aud o muzică ameninţătoare în crescendo pusă când regizorul de sunet bănuieşte că_cârmaciul a zis ceva important. Tan-tánaaah! Băi, procedeul nu e chiar nou, masele trebuie manipulate, oile trebuie mânate spre strungă. E nevoie de ceva înălţător că altfel nu se prind că sunt martori ai facerii istoriei. Ştim asta de la o doamnă foarte dibace din trecut, care l-a făcut pe Hitler să pară un zeu. Mai recent, în „epoca de aur”, treaba asta se rezolva altfel, mai simplu. Zicea şefu’ ceva, imediat erau nişte tovarăşi care să lanseze un „Ceauşescu – România – stima noastră şi mândria!”, care era semnul că toată sala trebuie să sară în picioare, cu atâtea ovaţii şi aplauze că a nici nu s-ar fi pus problema de muzici înălţătoare din zona modestului „tan-tánaaah!”. Pe fundalul ăsta al timpului care a trecut peste mine, cam asta văd eu în adunările astea. 30 de ani de la evenimente nici nu sunt aşa mulţi până la urmă dar suficient de mulţi încât unii să-şi fi pierdut reflexele condiţionate pavloviene care trebuie revigorate. Acum dacă saltă în picioare Rareş, Raluca sau Alina, e clar că nu se mai poate aplauda de pe scaun, musai să ovaţionăm în picioare, unii poate să-şi pună şi o mână pe inimă pentru solemnitatea momentului … Mie-mi pare că nu suntem departe deloc de epoca de aur – vezi minutul 25 (aproximativ) din filmul unei astfel de adunări. Şi un minut 1.06 aşa, pentru un „tan-tánaaah!” uşor ratat de regia de sunet 🙂 Asta mi-a amintit şi de miştoul pe care Liviu Ciulei îl introdusese în finalul montării sale a piesei „O scrisoare pierdută”, la scena discursurilor – poate pe la minutul 2.14 – 2.15.

În imaginea cu care am început erau nişte copii (probabil că azi unii sunt deja părinţi ei înşişi) din Genova care încercau să accentueze ceva. Nu mai ştiu ce era de accentuat, ocupaseră „decât” această piaţetă formând un cerc de solemnitate tăcută. 

Adică fără Tan-tánaaah!

ÎNTRE POSIBILITATEA DE A O LUA PE UNA DE PROASTĂ ŞI CERTITUDINEA CA UNUL SĂ NE IA DE PROŞTI PE TOŢI

Am votat cu Diaconu şi consideram că n-am ce să mai caut la vot în turul doi. Cu condiţia să nu mă enervez. Am zis că deja mi s-a uscat o mână votându-l pe Iliescu ca să nu cumva să iasă Vadim şi că nu mai fac asta altă dată. Dar încă mai am o mână şi s-ar putea să mă simt aproape solidar cu ăia mai mult de 2 milioane care au votat-o pe Viorica dacă preşedintele tuturor românilor mai insistă cu insultarea lor. Dar nu numai pe ei îi insultă ci şi pe mine căci eu, ca Raţiu odată, spun că mai bine lupt pentru dreptul lor de a nu fi de acord cu mine decât să lupt pentru distrugerea lor, aşa cum singur spune că făcut preşedintele „tuturor românilor”. Cum e posibil să spui că 3 ani de zile ai avut ca unic scop să distrugi un partid !? Şi cum e posibil să ai aroganţa să refuzi să te prezinţi în faţa alegătorilor în confruntări de idei atât în primul cât şi în al doilea tur? Ce penibil argument aduce Dancă pentru lipsa din turul întâi! Cică a vrut să fie echidistant, că dacă se întâlnea cu X trebuia să se întâlnească şi cu Y. Aşa, şi? Ce dacă se confrunta cu fiecare, dacă nu chiar cu toţi sau măcar cu primii 4 – 5 din sondaje? Motivul că nu vrei să te întâlneşti şi să dezbaţi cu Viorica este penibil pentru că, de fapt, nu cu ea te întâlneşti ci ai datoria care stă la fundamentul democraţiei de a arăta tuturor electorilor de ce eşti tu mai bun, dacă eşti mai bun după cum pretinzi. Ghinion! Astea sunt cutumele şi chiar regulile jocului politic democratic. Să declari că te duci numai la ăia care sunt ai tăi şi care vor să te întâlnească singur este jalnic când eşti preşedinte pentru toţi, inclusiv pentru ăia 2 milioane pentru al căror drept de a nu fi de acord cu tine ar trebui să lupţi până la ultima ta picătură de sânge. Actualul preşedinte este exagerat de arogant, asta se vede şi în mimica şi în gesturile sale, fie că trânteşte cu paltonul pe maşină fie că intră ţanţoş ca un păun în secţia de vot cu o trenă de lachei care se gudură în urma lui. Şi odată intrat, vezi că nu numai că este înalt la propriu dar se mai uită şi de sus la ăia cărora le întinde mâna lent şi imperial, ca o favoare, ca şi cum le-ar da doar două degete precum neamţul căruia altfel nu i-ar ajunge nici la genunchi, Carol I … Lacheii ăia repetă prin televiziuni, ca vechile slugi ale lui Băs odată, tot felul de punctaje şi lozinci care încearcă să te convingă de faptul că albul e negru şi viceversa. Or dacă e ceva care mă enervează mai rău, asta este să văd că cineva are impresia că mă poate prosti pe faţă (până şi asta prin intermediari) şi de aceea s-ar putea să mă enervez de tot şi să ies la vot ca să-mi sacrific şi cealaltă mână. O să ies să-mi fac seppuku votând-o pe cucoana Viorica în loc să stau liniştit acasă …

Pentru că împăratul e gol, primitiv şi lipsit de ruşine iar eu nu sunt supusul lui ca să-i datorez voturi în alb.

DIACONU 6

Asta e! Suntem ceva mai putin de 10% care vedem lucrurile asa cum le-a prezentat Mircea Diaconu in raport cu functia la care a candidat. Sunt in concordanta si cu ce a declarat aseara. Nici eu nu mai am ce sa caut in sectia de vot in turul doi. Ce sa votez? Un arogant cu aere de imparat (a se vedea cum a venit tantos la vot cu un alai de slugi dupa el) si care in afara de distrugerea pesedeului nu lasa nimic in urma lui sau o tuta care nu poate fi decat o rusine pentru partidul ei? Ma refer la faptul ca vine dupa candidati anteriori ca Iliescu si Nastase – poate foarte jos din punct de vedere moral dar nicidecum atat de jos din punct de vedere intelectual? Oricum, vorba lui Diaconu, n-as avea de gand sa votez cu ganduri d-astea de ciomageli politice, din gama anti sau pro, pe un sef care-si reprezinta partidul. Si n-as putea sa repet gestul din 2000, adica sa votez un pesedist doar pentru ca ma sperie contracandidatul. Mi s-a uscat mana de-atunci …