Mâine sunt alegerile prezidenţiale din Turcia, turul 2 şi se pare că s-ar putea ca, în ciuda a ceea ce ar părea un curs normal, autocratul Erdogan s-ar putea să câştige din nou. Turcii sunt tot un fel de români. În imagine este un tip costumat într-un personaj istoric al sârbilor, Cneazul Lazăr, care a murit luptând la Kosovopolje cu sultanul Murad I, mort şi el tot acolo. Poza e de aici, din cetatea Belgradului, din 2006.
Cea mai înghesuită casă pe care am văzut-o este în Bruxelles, pe strada Van Artevelde, la nr. 49. Sună ca “Art Vandelay” din Seinfeld. Are lăţimea uşii de acces, cu totul nu cred că ajunge la 2 m … De fapt, înţeleg că este o adăugire din 1879 la o clădire din 1827 (probabil aia de la nr. 47) şi că face parte dintr-un apartament intitulat hotel.
Refacerea finisajelor de la Arhivele Nationale a mers snur, inclusiv cu schimbarea unor tamplarii pentru care nu inteleg de ce s-a acceptat distrugerea lor. Ce-i drept, cumva anticipam ca se va intampla asta desi speram ca mai exista bun simt in randul proiectantilor, avizatorilor, a celor care emit autorizatii si a celor care controleaza calitatea lucrarilor … Acum avem o alta cladire cu finisaje neautentice, la fel ca peste drum, la PMB, un tortulet de nunta care incepe sa se strice in galantar. Si aici, ceea ce azi e stralucitor de curat maine va fi ingrozitor de murdar pentru ca orice mizerie spalata de ploaie va fi vizibila in urmele scurse. Sper sa nu am dreptate insa imi propun sa ne mai uitam la fatadele astea peste 2-3 ani. Ele aratau cam asa in cursul procesului:
Pot sa inteleg insa ca astfel de detalii care s-au pierdut par astazi niste mofturi in ochii publicului larg, foarte multumit daca patrimoniul arata curat si nou si daca inca exista fizic pe teren. Unii asa, mai chitibusari, precum sunt eu, nu suntem decat niste carcotasi rautaciosi defazati care nu vrem binele si progresul … Ramane insa o intrebare destul de suparatoare. Daca Arhivele Nationale, o institutie pusa prin esenta ei sa pastreze o parte a istoriei autentice face asa ceva cu sediul sau, care pot fi pretentiile care pot fi indreptate catre un detinator privat de monument istoric !? Altfel zis, ce repros i se mai poate face unui proprietar privat care face asa ceva !?
O usa a unui monument din Pitesti, printre ultimele case supravietuitoare (desi in mare nevoie de consolidare) ale vechiului targ macelarit in cursul anilor 1960 pentru a face loc orasului nou socialist. Astea care au mai ramas, cum este aceasta Casa Vasiliu, sunt acum vanate de macelarirea capitalista. Poza mea e de dinainte de a ii fi fost furata copertina, lucru care s-a intamplat undeva intre august 2019 si mai 2021, dupa cum probeaza google street view.
Altul zbura solo şi poate mai făcea şi vreo escală la Sibiu dacă îşi uitase cumva periuţa de dinţi în una dintre casele de acolo … Cei patru erau de pe lângă noi şi poate nici n-au vrut să audă de el, mai ştii? Eu zburam chinuit cu Wizz, în cele mai inconfortabile scaune proiectate vreodată pentru transportul aerian (poate de vreun student restanţier din primii ani de la design industrial). Fixe. Şi după un zbor de peste două ore aveam senzaţia că o să rămân cu gâtul strâmb şi cu bărbia în piept …
La Cluj-Napoca, pe malul pârâului Nadăş, se mai văd încă urmele unor vechi ateliere de turnătorie. Fiind acum un atelier auto sau ceva de genul ăsta, în stradă se poate vedea o dubiţă VW pe care o folosesc drept reacţie târzie la maşinile vechi din seria cunoscută de la SimplyBucharest.
Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.