DE MÂNTUIALĂ

Mântuială-mântuire, fortuit-forţat, locaţie-loc, expertiză-experienţă … limba noastră-i o comoară, aşa că toată lumea o jefuieşte din când în când folosind cuvinte ce par că spun ceva dar care de fapt au alt sens. Recunosc mereu că sunt Grinch. Sărbătorile îmi dau mereu angoase. Fiind ajunul, am zis să postez o biserică în ton cu angoasele mele. La Romchamp e capela proiectată de Le Corbusier, unde am fost în urmă cu aproape 25 de ani ca să constat că nu mi-a produs nicio exaltare. Un obiect foarte interesant dar cu totul departe chiar şi de minima mea religiozitate. Nu zic că a fost făcută de mântuială. Fotografiile mele – da, au fost cam de mântuială şi încadrate şi executate. Nici faptul că a trebuit să scanez fotografiile fizice nu a ajutat foarte mult. Deci cam de mântuială, mai puţin de mântuire.

IMAGINEA TRISTEŢII

Nu e dintr-un loc din lumea a treia, e dintr-un oraş reşedinţă de judeţ. Dar care reflectă starea naţiunii printr-o arhitectură grosieră şi care e predispusă la o îmbătrânire urâtă atât din cauza concepţiei iniţiale dar şi din cauza  felului în care a fost pusă în operă şi apoi din cauza concepţiei fiecărui proprietar din acest condominium referitoare la drepturile lui individuale. Adică avem un sistem prost şi urât, pe care nici nu suntem în stare să-l gestionăm în comun. Aşa e şi Constituţia şi sistemul legislativ pe care fiecare-l cârpeşte sau îl agresează după cum are capacitatea să o facă într-un moment sau altul. Tot ce decurge din asta nu poate fi decât o imagine tristă a unei naţiuni.