DACĂ DORIŢI SĂ REVEDEŢI …

Eforie Nord. Ar fi putut să fie foarte bine titlul „Tragique 4”. Dezolant aspectul staţiunii în aprilie 2019. Arhitectura de calitate a anilor ’60 e parazitată de tot felul de improvizaţii sau de tot felul de poceli cu culori stridente. Aleea principala a staţiunii interbelice, de la pavilionul de băi de nămol al Eforiei Spitalelor către mare este compromisă urbanistic şi arhitectural dar şi prin modul de îngrijire a spaţiului public. Arhitectura interbelică e înghesuită de tot felul de excese şi de transformări dezgustătoare. Toate străzile sunt săpate şi lucrarea pare abandonată şi nici nu e clar ce-or vrea să facă. Exemplu cum nu se poate mai bun despre cum se duce o ţară de râpă, de la civilizaţie către marasm. Deci dacă doriţi să revedeţi Eforie Nord, mai bine căutaţi-vă fotografiile tinereţii sau cărţile poştale.

Reclame

SCHIMBĂRI RADICALE

Când pozam eu în 2008, fosta zonă de depozite feroviare din Helsinki dispărea. Pe Google street view se pot vedea schimbările survenite în numai trei ani, apoi situaţia din 2014. S-a construit repede dar restaurarea vechilor acareturi feroviare, alea puţine şi mici care s-au păstrat, pare că a mers ca la noi, mai mult pe loc. Zic asta pentru că mi-a semnalat cineva că pe reabilitarea CF Bucureşti – Giurgiu se pare că urmează a fi rase unele dintre ultimele mărturii autentice ale primei linii de cale ferată din România (nu de pe teritoriul actual al României ci din Principatele Unite) – magazii, castele de apă, halte.

Exemplu de la Comana (sursa Andrei Rădacină):

MAI AM UN SINGUR DOR: ÎN LINIŞTEA SERII, PE L-APUS DE SOARE, CA SĂ MI-L OMOR, LA TELEVIZOR

Aseară, ministrul culturii a fost prins in ambuscadă de insidiosul Prelipceanu la Digi24. Individul unsuros a plecat probabil pe ideea că îl prinde şi-l expune pe matematician că n-are ce căuta la ministerul culturii pentru că nu ştie poezii. Şi l-a pus în direct să recite din Eminescu, ministrul refuzând, pe bună dreptate aş zice. Că a fost o chestie de punere în dificultate premeditată se vede şi din faptul că in tura a doua a emisiunii, cu invitat Pârvulescu, mierosul perfid îl întreabă pe acesta dacă i se pare normal ca ministrul culturii să refuze ca să recite din Eminescu. Şi treaba apoi se rostogoleşte şi devine o bulă, dovada actiunii premeditate … Acest individ mi se pare unul dintre cei mai periculoşi acoperiţi, adică acei „jurnalişti” care cu o ridicare din sprânceana complice şi cu o atitudine aparent bonomă, candidă (cu sens de inocent, nu de ciuperca_care este), „te fac să înţelegi” ce e bine şi ce e rău şi nu care sunt faptele concrete. Forma cea mai perfidă de manipulare care există. Bine, nici ministrul n-a reacţionat cum trebuie. În locul lui i-aş fi spus că îi recit din Eminescu dacă, la schimb, îmi spune şi el câteva versuri din Nichita Stănescu sau poate din Vasile Alecsandri. Poate îl înrebam care au fost ramurile dinastiei Basarabilor sau de ce e cunoscut Cantemir în Turcia şi Rusia deopotrivă … Credeţi că „jurnalistul” ar fi ştiut chestii nepregătite, aşa cum „aştepta” el din partea minstrului?

 

În imagine e un far pe care Eminescu l-a văzut cu siguranţă atunci când a fost în Kustendje.