UCIDEREA ARHITECTURII ANILOR ’60

La Mangalia exista un restaurant intr-o paragina admirabila. Costin Gheorghe suprapune imaginea de azi peste cea a anilor ’80. De fapt, cladirea e din primul val al dezvoltarii litoralului, datand din 1958-1959. Adica din vremea cand arhitectura lua o rapida si ampla desprindere de stalinism, fiind absolut in contemporaneitatea ei internationala. Semanand cu ce facea  in acelasi timp arhitectul Oscar Niemeyer, un notoriu comunist din Brazilia.

Reclame

LUMINIŢA DE LA CAPĂTUL TINELULUI E UN ZID

Viaţa bate telenovela dacă am ajuns ca soarta noastră a tuturor să fie determinată de hormonii unor persoane publice. Fireşte, cred că e vorba doar de un penibil mahalagism care ne situează la capătul unui tunel unde n-avem decât a da cu capul într-un zid …

 

În imagine vedem „Le Grand Tinel/Magnum Tinellum” de la Avignon. Adică sala consistoriului sau a banchetelor din palatul papal. „Tinel” este un arhaism care poate are legătură şi cu originea numelui unui om politic de pe la noi. Înseamna fie vas din lemn ca un butoi, fie sala unde mâncau angajaţii unui nobil în epoci medievale.

DACĂ DORIŢI SĂ REVEDEŢI …

Eforie Nord. Ar fi putut să fie foarte bine titlul „Tragique 4”. Dezolant aspectul staţiunii în aprilie 2019. Arhitectura de calitate a anilor ’60 e parazitată de tot felul de improvizaţii sau de tot felul de poceli cu culori stridente. Aleea principala a staţiunii interbelice, de la pavilionul de băi de nămol al Eforiei Spitalelor către mare este compromisă urbanistic şi arhitectural dar şi prin modul de îngrijire a spaţiului public. Arhitectura interbelică e înghesuită de tot felul de excese şi de transformări dezgustătoare. Toate străzile sunt săpate şi lucrarea pare abandonată şi nici nu e clar ce-or vrea să facă. Exemplu cum nu se poate mai bun despre cum se duce o ţară de râpă, de la civilizaţie către marasm. Deci dacă doriţi să revedeţi Eforie Nord, mai bine căutaţi-vă fotografiile tinereţii sau cărţile poştale.