VINUL CHIŞINĂULUI FIERBE-N BULBOACĂ DE SPUMEGĂ POCALELE

Se adună spuma Europei în Republica Moldova. În imagine e Muzeul de Etnografie din Chişinău, o cladire de pe strada Mihail Kogălniceanu care reflectă prin stil situaţia de după ocupaţia ţaristă din 1812, trasul către est. Europa trage însă mai pe vin, cam la două poşte distanţă de Chişinău, de s-au spăriet locuitorii că o să fie puşi să stea în ogrăzile lor astăzi. Sper să fie într-un ceas bun şi Moldova să capete un drum spre prosperitate!

TO THE DARK SIDE

La Lyon, in porticul Operei Nationale pe care am mai aratat-o candva. Se afla in plin centru vechi, ce la finalul anilor 1950 era in pericol sa fie partial demolat, conform viziunilor primarului de atunci, al carui nume il poarta strada care curge pe langa acest portic din imagine. Iar porticul e vopsit cu negru pe interior, ceea ce da o senzatie bizara. Pilastri din piatra cu o fata vopsita … nu mi s-a parut a fi cea mai rafinata alegere pentru ca mi-a dat senzatia ca arhitectul a retrogradat in felul asta cladirea istorica la rangul de decor de scena. Noroc ca dincolo de vopseaua neagra se vede dosul primariei vechi a orasului.

O CASĂ LA STRÂNSOARE

Cea mai înghesuită casă pe care am văzut-o este în Bruxelles, pe strada Van Artevelde, la nr. 49. Sună ca “Art Vandelay” din Seinfeld. Are lăţimea uşii de acces, cu totul nu cred că ajunge la 2 m … De fapt, înţeleg că este o adăugire din 1879 la o clădire din 1827 (probabil aia de la nr. 47) şi că face parte dintr-un apartament intitulat hotel.

UŞILE DE DUMINICĂ 388

Pentru ca azi sunt extrem de importantele alegeri din Turcia, am ales o usa din Gaziantep. Am mai aratat una de acest tip, captusit cu tabla. Aceasta este in vecinatatea uneia dintre cele 6 componente care au mai ramas dintr-un complex subteran medieval de aductiune a apei care se afla din 2018 pe lunga lista tentativa a Turciei pentru patrimoniul mondial UNESCO. Casa din care face parte, aflata pe o ulicioara numita Kozluca, are un sacnasiu cu acelasi tip de captuseala din tabla, cum am vazut la alte cateva case istorice de acest tip care au mai supravietuit in Gaziantep (daca nu s-or fi prabusit si ele la cutremur).

PS: pozele sunt facute cu telefonul, in 2019

11 ANI

Sunt astazi 11 ani de cand l-am pierdut pe tata. Comemorativ, folosesc imaginea mormantului unui important arhitect scotian al secolului al XIX-lea, care se afla in Edinburgh, dincolo de aceasta poarta, pe terasa cea mai de jos a cimitirului nou Carlton (nou insemnand din 1820 circa).

ZIUA BRÂNCUŞI

Ziua Brâncuşi a fost ieri, când, duminică fiind, eu am damblaua uşilor. Revin azi cu o imagine a recent inauguratul centru Brâncuşi de la Muzeul de Artă din Craiova, proiectat de arhitectul Dorin Ştefan. Ceva despre terenurile pe care sculptorul a făcut coloana de la Târgu Jiu – aici.

CUTREMURĂTORUL CAZ DE LA GAZIANTEP

Două cutremure atât de tari (peste 7,4 ambele) într-un interval atât de scurt … n-am mai auzit despre ceva aşa de devastator. Până şi cetatea din Gaziantep din imaginea luată în 2019, o zidărie masivă din piatră pe un deal relativ stâncos, s-a prăbuşit substanţial. Bine, nu era chiar originalul ci era o replică creată prin lucrări de reconstrucţie ample din anii 1990-2000. Se pare însă că turcii contemporani construiesc mult sub standarde de siguranţă, după cum am văzut filmările cu mai multe blocuri de-alaea cubice, tipice de-ale lor, de P+6, prăbuşindu-se cu prea multă lesniciune. De aceea, am puternica impresie că ce s-a dărâmat era tocmai partea reconstruită şi zidurile vechi or fi rămas în picioare …

ANTONIE

In cadru este un detaliu al turlei refacute a bisericii Curtea Veche, ce poarta si hramul Sf. Anton. E un cadru mai strans, fotografia fiind facuta cu ce zoom am avut la dispozitie dupa ce mai facusem una cu vedere generala, pe care am aratat-o mai demult.