O SĂ TRAGEM BARCA PE USCAT

Cred că nu este suficient de popularizat cazul dezastrului ecologic din jurul Mării Aral care s-a petrecut în mai puţin de 50 de ani. Nivelul apelor râurilor de la noi este în continuă scădere. Probabil nu avem noi imaginea completă dar, dacă te uiţi la descrierile istorice ale apelor râului Bâc la Chişinău sau ale Dâmboviţei la Bucureşti până spre finalul sec. XIX şi apoi te uiţi la debitul ridicol de azi al acestor râuri, cred că am putea înţelege ce se întâmplă. Am pe undeva o hartă a României de la începutul anilor 1960 pe care sunt marcate lacurile pline de peşte din fosta luncă a Dunării. Lacurile alea au fost secate la modul cel mai imbecil pentru a face agricultură, generând în cele din urmă deşertificarea zonelor respective. Apele freatice sunt din ce în ce mai jos şi mai poluate mai peste tot. Unii oameni nu au înţeles nici până azi că apa tinde să devină mai preţioasă decât orice, motiv pentru care orice risc precum intenţia de a extrage gaze de şist trebuie eliminat şi combătuţi cu toate forţele toţi propagandiştii care vorbesc de bogăţii neexploatate. Acele bogăţii ar costa foarte scump, la fel cum goana din anii 1960 după bumbac profitabil îi costă azi pe riveranii fostei Mări Aral … Evident, barca din imagine e o gondolă de secol XVIII ce zace expusă la Palatul Dogilor din Veneţia.

FLOTA DOSARELOR

Poate veni o vreme cand ti se ineaca toate corabiile. Era si cazul, omul e un ticalos care merita sa i se intample lucruri. Stiu, nu este bine sa te bucuri de raul altuia. Dar, pana la urma, cica nici Rusia nu ar fi atacat Ucraina, dupa cum a „glumit” Lavrov. In ideea asta nici eu nu ma bucur de raul matrozului astuia si astept cumva sa nu ma bucur nici de raul „batranului edec” Iliescu, alt ticalos care merita sa i se intample lucruri.