UŞILE DE DUMINICĂ 281

O usa de la o casa semnata de Jean Burcus la inceputul anilor 1930. E in lucrari pentru ca cineva a constat ca era musai sa fie inaltata pentru binele orasului. Cica inaltarea e temperata si cu multe subtilitati si dragoste pentru casa. Eu zic ca rezultatul o sa fie unul trist. Bine ca i-au scos placuta cu numele arhitectului pentru ca sunt sigur ca s-ar fi suparat si el daca in final lumea ar fi crezut ca el e autorul.

ACE ŞI CIRC

Duminică dimineaţa, chiar înainte de ora 10.00, am făcut prima doză de vaccin Astra Zeneca. Pe seară începeam să am temperatură şi frisoane, pe la două noaptea aveam 39, toată ziua de luni m-a durut capul şi am avut o uşoară stare de greaţa, mai ales că nu putusem să dorm decât vreo oră. Marţi dimineaţă încă aveam 37,7 dar acum am scăzut la 37,3 ceea ce e o temperatură pe care eu nu o resimt dar de care ştiu pentru că am mai verificat de curiozitate. Pozele sunt de la Circul Metropolitan (fost „de stat”, fost „Globus”), unde este centrul de vaccinare unde mi-am făcut programarea. Învelitoarea arată urât pentru că nu au ştiut să o facă aşa cum s-a făcut în prima zi şi cum ar fi trebuit să o facă, având în vedere că e monument istoric. De fapt, chiar şi tâmplăria nouă arată total nepotrivit faţă de cea originală. Despre construcţia circului la începutul anior 1960 există o prezentare amănunţită aici.

MONSTRUOASA DESFIINŢARE

Casa din imagine, din strada Ernest Broşteanu nr. 6, era cu siguranţă pe această stradă în 11 februarie 1866, când debarcarea lui Alexandru Ioan Cuza (de către ceea ce unii au numit „monstruoasa coaliţie”) s-a produs ca urmare a loviturii de stat date ca replică la lovitura lui de stat din 1864. Casa arăta încă bine în urmă cu 10 ani, avea tencuielile originale, învelitoarea fusese relativ recent schimbată … Dacă arată aşa astăzi, cred că e numai pentru că e una dintre clădirile care trebuie „autodemolate” pentru că o desfiinţare legală în zona protejată ar fi probabil greu de obţinut. Sau care trebuie „demolată preventiv”, înainte sa zică cineva că ar trebui totuşi considerată monument istoric. Ştiu că era în picioare la 1866 pentru că apare indicată pe planul de aliniere al străzii datat 1869 iar după cum se poate vedea în zonele de tencuială căzută, cărămida este una relativ îngustă. Standardizarea cărămizilor în Bucureşti are loc după anul 1856 astfel că, pe baza acestor indicii şi a aparenţei clădirii, casa a fost probabil construită în jurul anului 1850.