NĂSTRUŞNICIILE ADMINISTRAŢIEI STRĂZILOR

În Bucureşti au apărut tot felul de năstruşnicii când vine vorba de numele străzilor. Străzi istorice precum Brezoianu, Rafael sau Lucaci s-au trezit redenumite fără nicio legătură cu istoria. Strada Brezoianu ( de la fosta biserică Brezoianu care era pe uliţa asta) s-a trezit deodată „actor Ion Brezoianu”, actor cu totul fictiv. Strada Rafael (numită aşa după fostul proprietar al terenului pe care trecea strada) a devenit mai nobila Rafael Sanzio. Strada Lucaci (numită aşa după mahalaua şi biserica omonimă, ctitorită de un boier Lucaci) a devenit Vasile Lucaciu, fără nicio legătură cu inimosul ardelean. Acum am dat şi peste gogomănia din imagine. Aşa e când ăla care scrie plăcuţa habar nu are cine a fost personajul … O fi fost Rosetti scriitor cu începere din 1856? Că doar a fost unul dintre importanţii revoluţionari de la 1848, cu 8 ani înainte de a se naşte, cum ar veni. Ce mai conta ca a fost ministru, primar al capitalei, presedinte al camerei deputatilor, unul dintre fondatorii liberalismului din Romania ?

UŞILE DE DUMINICĂ 287

Spre deosebire de usa curba de saptamana trecuta, asta este inca pe pozitie pentru ca este intr-un context mai favorabil, anume la Trianon. Deci bine ca e vizibila oricui vrea sa o vada, spre deosebire de alte opere de arta care au trecut „pragul psihologic” al calitatii, devenind invizibile. Faptul ca se vinde o opera de arta invizibila cu o palarie de bani (probabil pe card, sau cu criptomoneda, deci tot invizibili) arata ca Victot Lustig n-a murit cu adevarat, el doar a devenit invizibil si este printre noi, asteptand sa vanda Turnul Eiffel a treia oara, unui alt imbecil dintre cei multi care sunt foarte vizibili …

FIZICU-I ESTE FOARTE BUN, EXPRESIA-I E CAM PLASTICĂ …

Rulează de ceva vreme o reclamă TV în care Antonia se plânge că nu e la fel de genială pe cât de genial arată. Şi scenaristul a pus-o ca să mai spună că ar fi vrut ca lumea să nu o aprecieze pentru fizicul ei ci pentru fizica sa. Altfel, nu cred că au avut o chimie foarte bună între ei pentru că acelaşi scenarist a mai pus-o să spună ca s-a pornit pe salvat lumea cu o soluţie genială, care nu mai umple lumea de „PET-uri de plastic” …

În imagine sunt câteva butelii/bidoane/butelci/recipiente dintr-un plastic numit tereftalat de polietilenă, adică nişte PET-uri care zăceau în urmă cu mulţi ani pe plajă la Sulina, după cum am mai arătat.

UNORA LE-A AJUNS CU „SIBIENII”

Şi atunci „lovesc înapoi”, cum s-ar traduce din limba atât de dragă nouă. Am zâmbit pe sub mască dar încă nu am verificat dibăcia celui cu satârul.

O TEORIE A RELATIVITĂŢII

Natura fericirii este una relativă, depinzând şi de specie dar şi de sezon …

RIVE GAUCHE

Am rămas (cu) mască aflând cum cineva a fost angajat la Apele Române, pe un post la Departamentul de apărare împotriva inundaţiilor (!!!) din zona Bârladului. Era cineva care nu numai că nu ştia ce-i aia un debit de apă dar când a fost întrebată care e malul stâng şi care e cel drept al unui râu, a răspuns candid: „Am făcut în anul II de facultate … legat de știința solului, dar nu în aprofunzime.” De fapt, toate celelalte răspunsuri ne arată că era vorba doar de o pipiţă tâmpă a cuiva. Eu ştiam sigur că sunt pe malul stâng al Senei când am făcut această fotografie. E într-o dezvoltare care se cheamă chiar „Paris Rive Gauche” (poate special ca să nu se rătăcească persoane din astea) şi reprezintă şantierul de recuperare a fostei uzine de aer comprimat, realizată în 1890 în temeiul unui brevet al unui inginer franco-vienez, pe nume Victor Popp. De atunci a trecut multă apă pe Sena, într-un debit de nu ştiu exact câţi metri cubi pe secundă … dar sunt cam multe secunde în 15 ani.

BLESTEMUL MOŞTENIRII LATINE

„Othello e ăla negru? … Rasistule!” („Is Othello the black one? … You racist!”)

Dacă tot pun desene satirice, mi-am adus aminte şi de un banc pe care îl reinterpretez aici.

Cică Bob şi Bill stau pe prispă în Vestul Sălbatic şi se uită în zare scuipând tutun. La un momentat Bill vede că apar la orizont Cei 7 Magnifici şi îi zice lu Bob:

– Băi Bob, îl vezi tu pe călăreţul a care vine spe noi?

– Băi Bill, toţi sunt călăreţi …

– Ăla cu sombrero …

– Toţi au sombrero băi Bill!

– Ăla cu eşarfa …

– Toţi au eşarfă, Bill!

– Bine atunci, ăla cu vesta descheiată …

– Bill, toţi au vestele descheiate !

Se enervează atunci Bill, scoate revolverul şi trage toate cele şase gloanţe şi omoară pe 6 dintre magnifici …

– Bob, acum îl vezi pe călăreţul ăla care venea spre noi?

– Da, Bill, ce-i cu el?

– Ai văzut, băi, că era singurul NEGRU între ăia şapte?

Acum e clar că „negru” din română, „sună ca dracu'” dacă îţi închipui că acest cuvânt este echivalent cu „negro” din engleză. Mai ales dacă cei care-l interpretează n-au nimic altceva în cap decât ceva fotbal. E ca şi cum ai zice că „patetic” din română e acelaşi lucru cu „pathetic” din engleză. Să ştie vorbitorii exclusiv de engleză că dacă arbitrul ăla voia să fie rasist, în limba română ar fi existat alte cuvinte decât descriptivul simplu „negru”.  I-ar fi zis „negrotei” sau cel mult „cioroi”. E drept că pentru persoanele de culoare nu avem atât de multe cuvinte depreciative ca în raport cu ţiganii pentru că români n-au avut niciodată ceva de împărţit cu aceştia. Aşa că îi identifică simplu prin „negri”, fără ca asta să fie vreo jignire. Nefiind vorba despre nicio jignire, ministrul tineretului şi sportului e un bou pentru că şi-a cerut scuze pentru că asta dă apă la moară unora care găsesc vreo culpă acolo unde nu este.

[NONCOLOUR] LIFE MATTERS

Penibilul corectitudinii politice a mai sarit un cal la meciul de fotbal PSG-Istanbul Orasul al-mare … A zis arbitrul de rezerva ca „ala negru” dintre aia imbracati toti la fel in geci verzi-inchis din echipa turca face scandal. Aia, exaltati si necunoscand sensurile cuvintelor auzite, au sarit ca arsi. Blestemul mostenirii limbii latine care n-a reusit inca sa se reformeze la standardele limbii engleze. Negru Voda cred ca se rasuceste in mormant (daca am sti unde este acel mormant am verifica) auzind cat de rasisti sunt romanii de l-au jignit intr-atata pana si pe legendarul fondator al Valahiei, facandu-l „negro” … Dar asa este cand universul se invarte fix si numai in jurul tau, oricata scoala ai avea si oricate idei fixe si paranoice ti-ar fluiera prin calota craniana. E cred ca prima oara cand folosesc o imagine care nu imi apartine. Sursa ei am lasat-o chiar pe decupajul prelucrat si este chiar cea de la Federatia Franceza de Fotbal.