Wilanów

Nu stiam ce imagine sa folosezc azi. M-am uitat in calendarul wikipedia si am vazut ca azi s-ar aniversa 102 ani de cand Romania si Polonia au stabilit relatii diplomatice. Motiv pentru care am selectat o fotografie din parcul Palatului Wilanów, pe care eu am facut-o cam pe aici , in urma cu aproape 5 anisori.

O PATĂ

Aici e una de culoare. Dar eu mă refer la pata de pe obrazul celor care derulează acest proiect – investitor şi constructor deopotrivă. Şantierul merge în pas de melc. Nici măcar cu anul de amânare al campionatului de fotbal nu îi văd să termine la timp. Şi e vorba şi de nesimţirea constructorului care nu şi-a putut organiza lucrările astfel încât să elibereze mai repede carosabilul de organizarea de şantier care sugrumă Calea Giuleşti. Putea să îşi concentreze eforturile astfel încât să termine întâi aripa spre această arteră şi pe urmă să îşi vadă de treabă în incinta lor. Putea să controleze camioanele ca să nu mai iasă pline de noroi în carosabil. Putea ca atunci când lucrează sporadic nişte ore sâmbăta ca să nu dea vârtos din ciocane la 7 dimineaţa şi după o oră să poată lucra în linişte, adică o chestie de organizare pe care o constatam şi în timpul demolării stadionului vechi. Atunci a fost la fel, muncă cu ţârâita şi toate pickhammerele active în toiul nopţii aşa că le-a luat excesiv de mult ca să finalizeze lucrarea cu mâna de oameni cu care au lucrat. Şi în final, însăşi demolarea stadionului vechi, pentru care era o cerere de clasare ca monument istoric pentru că era ultimul stadion cu influenţa art-deco de dinainte de al doilea război mondial care avea şi o încărcătură memorială, tot o pată pe obrazul administraţiei este. Era loc berechet să facă un stadion nou în altă parte în tot Giuleştiul şi Crângaşiul … Că tot e lipsă de baze sportive, ceea ce înseamnă că vechiul stadion putea fi folosit pentru alte activităţi sportive, care nu aveau nevoie de aducere la standardele necesare stadionului nou (ce ţineau în mod esenţial de capacitatea de evacuare a unui număr crescut de spectatori) astfel că ar fi permis păstrarea şi restaurarea celui vechi.

MACARALE, RÂD ÎN SOARE ROŞCOVANE

După macarale mai vechi, din Munchen, din Suomenlinna sau din faţa ferestrei, iată una nouă, tot din faţa ferestrei aşa cum era alaltăieri după-amiază.

There was a  Romanian song praising the working class building the communist country in the early sixties (1961). The singers were saying something like „Silvery hoisting cranes laughing/gloating in the sun …” It is quite iconic for the era.

COLOR 41

M-am repezit in dimineata asta pana pe plaja la 2 Mai si m-am intors pe seara, tarziu. Mi-au inghetat un pic urechile din cauza vantului desi nu a fost frig, vreo 9 grade. Deprimanta atmosfera totusi. Dezastru din Olimp pana-n Mangalia daca inchizi ochii si reusesti sa-ti amintesti cum erau locurile in urma cu 30-40 de ani …