LA GUGUŢĂ-N POARTĂ E-O PISICĂ MOARTĂ …

… Cine-o plânge şi-o tăcea s-o mănânce coaptă! Râdem, glumim pe teme copilăreşti parafrazate dar simptomul evidenţiat de situaţia acestui loc public din centrul oraşului Chişinău este destul de grav. E povestea pe care am trăit-o şi noi la începutul anilor 2000 şi care s-a mai domolit oarecum în amploare şi vizibilitate Mă refer la presiunea imobiliară sălbatică, ce nu ţine cont de nimic şi care presupune călcatul peste cadavre, împinsul cozilor de topor în comitetele şi comiţiile care mai pot apăra cât de cât interesul public, sponsorizarea oamenilor politici care pot sluji interesului privat mai abitir decât celui public. Ceva ce în genere definim mai larg drept „corupţie”.

DIN LAC ÎN PUŢ

Pentru că acum au loc negocieri la Vila Lac 1 pentru a înjgheba o majoritate parlamentară, mă gândeam să arăt un detaliu cu covorul ţărănesc realizat din marmură în pardoseala holului de onoare al acestei case. Holul mai larg se vede în acest articol. Casa de protocol a fost proiectată de Cezar Lăzărescu pentru Gheorghiu Dej şi s-a făcut cu puţin timp înainte ca Dej să moară. Dej nu a stat acolo dar a alocat această clădire protocolului şefilor de stat aflaţi în vizită în România. Emblematică pentru anii ’60 şi pentru desprinderea de arhitectura realismului socialist al vremurilor staliniste. Un omagiu adus marilor arhitecţi emigraţi în SUA, Richard Neutra şi Mies van der Rohe, pionieri ai modernismului.

 

PS: „Out of the frying pan into the fire” is corresponding to a Romanian saying that should be translated like „From the lake into the well/shaft/pit” if one would like to keep the exact words. The house where the photo was taken is named ” Lake 1″

OFICIUL PENTRU NUMIRI … 2

Azi, de ziua Sf. Andrei, n-am nimic legat de acest nume de botez. Dar am ceva legat de botez in sine, asa ca daca tot am revenit recent la Florenta, pot sa mai ilustrez cu „oficiul pentru numiri si inmatriculari crestinesti” pe care l-am mai aratat vazut din campanila. Adica baptisteriul din fata bazilicii Santa Maria del Fiore.

COMUNISMU’ N-O MURITU’, DOAR UN PIC S-O HODINITU’ 2

Azi e ziua oficial recunoscuta unei tragedii mondiale, atunci cand un monstru a iesit din capetele unor sociopati pentru a se raspandi in lume cu forta. Intre timp, sub masca unei „fete umane”, comunismul a tot suferit mutatii ca un virus astfel ca in prezent e greu de distins ca linie clara. Dar cam peste tot are aceleasi caracteristici, anume ca determina riscul crescut ca un individ sa poata fi oricand asuprit de o gloata, pentru ca in comunism este esential ca societatea sa ajunga la nivelul de gloata tinuta sub control, cu manusi de diverse grade de finete, cu povesti mai mult sau mai putin subtile sau credibile. Pe alocuri inca mai exista in mod natural, cum e Grecia de Nord, unde a existat o puternica influenta a partizanilor comunisti in anii 1940-1950 ce s-a tot rostogolit in timp. In ziua de azi gloata se modeleaza prin „retelele sociale” unde realitatea si plasmuirea sunt din ce in ce mai greu de deosebit. Existenta perpetuata a comunismului pune in pericol orice politica sociala sau comunitara de bun simt pentru ca intotdeauna s-ar putea gasi unii care sa asocieze denigrator o astfel de orientare cu comunismul pentru a nu-si periclita propriile interese meschine. De regula asta o fac extremistii sau interesatii arivisti din extrema cealalta, asa cum a fost candva celebrul McCarthy . Tot de regula, asta are cea mai mare priza la publicul care reduce lucrurile la alb si negru. Cu argumentul ca ei trebuie sa stea la butoane pentru ca ceilalti ar fi comunisti. Cam asa cum pe invers, pe vremuri, Iliescu ameninta poporul ca se intorc mosierii sa le ia painea de la gura. Greu de tras linia intre tot felul de extremisme care au crescut in influenta si si-au tras seva si ratiunea de a exista din polarizarea societatii si din abrutizarea acesteia. Lupta de clasa. In imagine este rezultatul luptei de clasa, in Parcul Carol. Mausoleul initial dedicat eroilor cazuti in razboaiele nationale (independenta, primul si al doilea razboi mondial) dar care a fost confiscat de parazitii comunisti pentru a fi dedicat lor, viermilor societatii. Calitatea lucraturii pietrei este una deosebita, au lucrat niste mesteri de exceptie acolo, atat la finisajul interior cat si la cel exterior. O lucrare de arta de exceptie daca te uiti cu mai multa atentie la detaliile sale aparent simple.

INFERNUL DIN ZGÂRIE NORI

A fost odata un film din reţeta „dezastre” pe care le produce Hollywood-ul. Dar astea chiar se întâmplă, cum s-a întâmplat de multe ori, cel mai recent fiind în Coreea de Sud. Cazuri grave au fost şi în Anglia, mai puţin grave în Spania dar chiar şi la noi. De regulă e cu „din fericire nimeni nu a murit” dar cu toate astea urmările sunt de lungă durată. Pe bd. Carol şi acum, după mai bine de 10 ani, stă un turn în nefolosire. Problema trebuie să fie în materialele compozite folosite la izolaţia termică, motiv pentru care am considerat întotdeauna o prostie placarea blocurilor cu polistiren extrudat, material a cărui ignifugare nu ştiu cum e verificată sau cât de eficientă este. Mai ales când printre instrucţiunile explicite de depozitare şi folosire se avertizează a nu se depozita în soare, lângă surse de foc şi să nu se utilizeze flacără deschisă la montaj. Bine, pe acolo se spune că e şi ecologic şi reciclabil, ştim însă cu toţii cu zboară bobiţele ani de zile prin mediu, ba chiar că au fost culese de prin sistemele digestive ale unor animale moarte …

În cadru este o imagine a turnului Montparnasse, un şoc în Paris la vremea lui, adică exact din anii în care apărea filmul cu care am început. Unii ar fi desemnat acest turn a fi a doua cea mai urâtă cladire din lume.

NAIN ILEVĂN

Sunt 19 ani de când nişte demenţi au deturnat nişte avioane pentru cel mai cunoscut atentat din istorie (probabil). Cum ar fi fost ca nişte brute să se urce într-un avion cu Mozart pe uşă? Bine, eu nu am pozat uşa asta neapărat pentru că Mozart ţinea în mână un bilet de îmbarcare la firma austriacă ci pentru locul nepotrivit unde s-a nimerit maneta de siguranţă pe care trebuia să apeşi ca să o ridici …

POTOPUL MARE SPALĂ COVORAŞELE MICI

Cu ploile din zilele astea am selectat ceva potrivit. Din acelaşi loc din care am mai pozat în Gaziantep, numai că rotindu-mă spre stânga, privind spre Hanul Sării (Tuz Hani). În realitate am observat covoraşele de pe Hyundai abia acasă. Atunci mă concentram pe felul în care jgheaburile şi burlanele erau debordate …