ARHAISME

Îmi aduc aminte de imaginea tipică a farmaciei anilor ’70 unde se regăseau aceste scaune precum şi canapeaua de trei locuri din aceeaşi familie stilistică. În faţa lor era mereu o masă triunghiulară, cu laturile curbate uşor convex, pe care se afla câte o tavă cu o carafă cu apă alături de două – trei pahare, gata să servească oricui ar fi avut nevoie să-şi ia pastilele. Şi mirosul ăla atât de specific farmaciilor pe care nu l-am mai întâlnit de la revoluţie încoace …

Reclame

MAI AM UN SINGUR DOR: ÎN LINIŞTEA SERII, PE L-APUS DE SOARE, CA SĂ MI-L OMOR, LA TELEVIZOR

Aseară, ministrul culturii a fost prins in ambuscadă de insidiosul Prelipceanu la Digi24. Individul unsuros a plecat probabil pe ideea că îl prinde şi-l expune pe matematician că n-are ce căuta la ministerul culturii pentru că nu ştie poezii. Şi l-a pus în direct să recite din Eminescu, ministrul refuzând, pe bună dreptate aş zice. Că a fost o chestie de punere în dificultate premeditată se vede şi din faptul că in tura a doua a emisiunii, cu invitat Pârvulescu, mierosul perfid îl întreabă pe acesta dacă i se pare normal ca ministrul culturii să refuze ca să recite din Eminescu. Şi treaba apoi se rostogoleşte şi devine o bulă, dovada actiunii premeditate … Acest individ mi se pare unul dintre cei mai periculoşi acoperiţi, adică acei „jurnalişti” care cu o ridicare din sprânceana complice şi cu o atitudine aparent bonomă, candidă (cu sens de inocent, nu de ciuperca_care este), „te fac să înţelegi” ce e bine şi ce e rău şi nu care sunt faptele concrete. Forma cea mai perfidă de manipulare care există. Bine, nici ministrul n-a reacţionat cum trebuie. În locul lui i-aş fi spus că îi recit din Eminescu dacă, la schimb, îmi spune şi el câteva versuri din Nichita Stănescu sau poate din Vasile Alecsandri. Poate îl înrebam care au fost ramurile dinastiei Basarabilor sau de ce e cunoscut Cantemir în Turcia şi Rusia deopotrivă … Credeţi că „jurnalistul” ar fi ştiut chestii nepregătite, aşa cum „aştepta” el din partea minstrului?

 

În imagine e un far pe care Eminescu l-a văzut cu siguranţă atunci când a fost în Kustendje.

ARE SAU N-ARE SENS, NOI MAI FACEM UN REFERENDUM

O prostie fundamentalistă, cu argumente penibile dar cu cheltuieli concrete. Referendumul „pentru familie” mi se pare o aflare în treabă, care priveşte o mână de oameni, că d’aia se cheamă „minoritate”. Şi acordarea unor drepturi acestei minorităţi nu produce niciun deranj real majorităţii. Unii zic că s-ar strica copiii în viitor din cauza homosexualilor care ar vrea să-i adopte şi să-i crească. Eu unul mă simt mai afectat de faptul că pot vota toţi analfabeţii şi toţi imbecilii care pot deveni masă de manevră pentru nişte pseudo-politicieni Aş vrea mai curând un referendum care să ducă la limitarea drepturilor electorale pentru cei care n-au absolvit şcoala obligatorie. Cred că ei sunt mult mai mulţi decât homosexualii şi mult mai nocivi decât aceştia. Ar fi bine şi dacă ar face un referat despre asta ăia din biserică (că-i ortodoxă că-i catolică) care au abuzat de sfincterele unor minori de-a lungul vremii dar care sunt bine ocrotiţi  …

În imagine nu e un sfincter, e o scară din mânăstirea Melk.

AMĂNUNTELE NU SE VĂD DIN ZARE

O piatră minuţios prelucrată la o clădire din Dordrecht, Olanda. Olanda fiind o ţară unde nu prea e piatră dar unde pietrari au fost şi or fi şi azi, dacă n-or fi murit. Nici nu poţi găsi cuvântul potrivit pentru prelucrare. Unii îi zic „şpiţuire”, alţii îi spun „grafiere”, mai sunt unii care cred că asta e „pieptănare” …