TRAGIQUE 3

Sarpanta de la Notre Dame era o minune a mestesugului dulgheriei. Piese exceptional lucrate, cu grija inclusiv pentru detaliul estetic pe care nimeni nu-l putea admira in intunericul de acolo. Complexitate veche de opt secole facuta scrum din negliijenta unora. Inteleg ca incendiul a fost detectat de detectoarele de fum inainte ca el sa devina un infern dar n-a fost nimeni capabil sa depisteze sursa si sa actioneze din pripa.In sarpanta erau extinctoare de mana care ar fi permis o interventie rapida, in primele faze ale incendiului. Mai multte fotografii cu interiorul sarpantei se gasesc la prietenul meu, Camil Iamandescu (pentru cine foloseste facebook, altfel nu le vedeti)

Reclame

TRAGIQUE 2

Odata cu sarpanta au ars si aceste ceasuri care se aflau in niste lucarne ale acoperisului transeptului. Erau cate unul de fiecare parte – est si vest, in ambele capete ale transeptului. Nu stiu cine le putea vedea cu adevarat de la nivelul solului. Se vedeau totusi, daca iti zgaiai ochii.

ARHAISME

Îmi aduc aminte de imaginea tipică a farmaciei anilor ’70 unde se regăseau aceste scaune precum şi canapeaua de trei locuri din aceeaşi familie stilistică. În faţa lor era mereu o masă triunghiulară, cu laturile curbate uşor convex, pe care se afla câte o tavă cu o carafă cu apă alături de două – trei pahare, gata să servească oricui ar fi avut nevoie să-şi ia pastilele. Şi mirosul ăla atât de specific farmaciilor pe care nu l-am mai întâlnit de la revoluţie încoace …

MAI AM UN SINGUR DOR: ÎN LINIŞTEA SERII, PE L-APUS DE SOARE, CA SĂ MI-L OMOR, LA TELEVIZOR

Aseară, ministrul culturii a fost prins in ambuscadă de insidiosul Prelipceanu la Digi24. Individul unsuros a plecat probabil pe ideea că îl prinde şi-l expune pe matematician că n-are ce căuta la ministerul culturii pentru că nu ştie poezii. Şi l-a pus în direct să recite din Eminescu, ministrul refuzând, pe bună dreptate aş zice. Că a fost o chestie de punere în dificultate premeditată se vede şi din faptul că in tura a doua a emisiunii, cu invitat Pârvulescu, mierosul perfid îl întreabă pe acesta dacă i se pare normal ca ministrul culturii să refuze ca să recite din Eminescu. Şi treaba apoi se rostogoleşte şi devine o bulă, dovada actiunii premeditate … Acest individ mi se pare unul dintre cei mai periculoşi acoperiţi, adică acei „jurnalişti” care cu o ridicare din sprânceana complice şi cu o atitudine aparent bonomă, candidă (cu sens de inocent, nu de ciuperca_care este), „te fac să înţelegi” ce e bine şi ce e rău şi nu care sunt faptele concrete. Forma cea mai perfidă de manipulare care există. Bine, nici ministrul n-a reacţionat cum trebuie. În locul lui i-aş fi spus că îi recit din Eminescu dacă, la schimb, îmi spune şi el câteva versuri din Nichita Stănescu sau poate din Vasile Alecsandri. Poate îl înrebam care au fost ramurile dinastiei Basarabilor sau de ce e cunoscut Cantemir în Turcia şi Rusia deopotrivă … Credeţi că „jurnalistul” ar fi ştiut chestii nepregătite, aşa cum „aştepta” el din partea minstrului?

 

În imagine e un far pe care Eminescu l-a văzut cu siguranţă atunci când a fost în Kustendje.