MAI MULT CA PREFECTUL

Institutia Prefectului este, cum ar veni, Guvernul reprezentat in teritoriu. La Dolj, cladirea prefecturii construite in Craiova in urma cu putin peste un secol, este destul de monument istoric, ca sa zicem asa. Adica nu numai ca este un edificiu foarte valoros pentru istoria arhitecturii mioritice dar este chiar si clasat monument istoric. Este imaginea perfecta pentru soarta patrimoniului cultural in teritoriile astea carpato-danubiano-pontice: se cere mult de la privati sa isi intretina monumentele iar cand vine vorba despre autoritatea publica, asta isi baga picioarele aproape in mod perfect, ca sa nu zic prefect de prea multe ori.

LOCURI GOALE …

Rămân locuri goale în jurul nostru. Tata ar fi putut serba azi 85 de ani dar a lăsat un loc gol în urmă cu 10 ani. Postarea este în memoria lui. Poza cu locurile neocupate din imagine este făcută în 2011 în vechiul Palat al Camerei Deputaţilor, monument istoric. Azi este Palatul Patriarhiei şi, în urma unei “atente restaurări”, a pierdut câteva detalii odată ce întreg mobilierul a fost înlocuit cu totul în loc să se fi refăcut doar tapiţeria. Dar aşa e când sunt mulţi bani în joc, ce trebuie să aibă justificări pentru a fi cheltuiţi. Aşa arată azi:

ERAU DE BAZĂ

Doi oameni de bază de la Digi 24 s-au certat. CTP şi-a pierdut contractul din cauza acestei dispute cu dubiosul domn Preliceanu. Despre acest individ care îmi provoacă o profundă neîncredere şi, de cele mai multe ori, un fel de dezgust pe care îl resimt de undeva din subconştient, am mai zis eu câte ceva în trecut. Bine, nici grimasele şi gestica de superioritate morală ale celuilalt nu cred că îmi vor lipsi pentru că, pentru mine, autoritatea lui morală a fost definită într-o manieră de neşters prin articolele lui jegoase de propagandist FSN de la începutul anului 1990. Este însă evident că între cei doi e o diferenţă clară de intelect, Prelipceanu fiind mai prost, că de-aia o fi şi şef (şi fac unii mişto de el pentru gafa lui “jurnalistică” de la care s-a pornit). În imagine sunt bazele a două coloane de la teatrul din Arles, pe care le-am arătat altădată în partea lor superioară.