
Un ghid pentru copiii care vizitau fortificatiile de la Suomenlinna, explicandu-le istoria pe gustul lor (probabil). Am vazut cateva opinii privind „reforma” din educatie adusa de fantomaticul program „Romania educata”. Zic „fantomatic” pentru ca, desi societatea nu a vazut nimic din programul asta, cica niste lucruri s-au intamplat totusi, promovate de cele mai prestigioase institutii de invatamant din Romania (n-am pus ghilimelele caci nu vreau sa ma pronunt despre universitatea din Pitesti sau despre alte institutii). Ce mi s-a parut mie izbitor la structura rezultatelor trambitate si, de asemenea, la proiectul legii invatamantului preuniversitar scos in dezbatere publica este accentul. Accentul nu pare ca este pe beneficiari ci in fruntea problemelor grupurilor de lucru se gaseste „cariera didactica”. Poate si pentru ca, desi este fundamental pentru societate, pare ca societatea nu a fost absolut deloc implicata in procesul de analiza si elaborare, totul fiind dezbatut de „specialisti” (numele coordonatorilor ramane in continuare un mister). In organizarea proiectului legii gasim abia la capitolul XIII (ghinion!) beneficiarii educatiei caci legea, dincolo de exprimarea unor valori si principii si de intarire a statutului limbii romane, incepe cu problematica formelor de organizare ale sistemului si ale retelei scolare si nu cu nevoile beneficiarilor. Deci reforma nu este despre incarcarile de timp ingrozitoare si ineficiente/inutile pe copii si despre ce vrem sa le dea scoala ci despre cum permutam (pardon, „manageriem”) problemele sistemului pervertit deja pana la distrugere in ultimii 30 de ani … Adica sistemul in care problema majora devine felul in care evaluam elevul, nu ce i se livreaza elevului. Sau despre cum sa obligam parintii sa isi duca copiii sa fie „educati” la cresa (da, conceptul la grupa de varsta de 3 luni la 3 ani este de „educatie timpurie”) si la gradinita desi cunoastem cu totii ca nu exista suficiente unitati si nici personal care sa le deserveasca. Povestea invatamantului romanesc – ca de n-ar fi, nu s-ar povesti.