FANTOMELE ISTORIEI

Un ghid pentru copiii care vizitau fortificatiile de la Suomenlinna, explicandu-le istoria pe gustul lor (probabil). Am vazut cateva opinii privind „reforma” din educatie adusa de fantomaticul program „Romania educata”. Zic „fantomatic” pentru ca, desi societatea nu a vazut nimic din programul asta, cica niste lucruri s-au intamplat totusi, promovate de cele mai prestigioase institutii de invatamant din Romania (n-am pus ghilimelele caci nu vreau sa ma pronunt despre universitatea din Pitesti sau despre alte institutii). Ce mi s-a parut mie izbitor la structura rezultatelor trambitate si, de asemenea, la proiectul legii invatamantului preuniversitar scos in dezbatere publica este accentul. Accentul nu pare ca este pe beneficiari ci in fruntea problemelor grupurilor de lucru se gaseste „cariera didactica”. Poate si pentru ca, desi este fundamental pentru societate, pare ca societatea nu a fost absolut deloc implicata in procesul de analiza si elaborare, totul fiind dezbatut de „specialisti” (numele coordonatorilor ramane in continuare un mister). In organizarea proiectului legii gasim abia la capitolul XIII (ghinion!) beneficiarii educatiei caci legea, dincolo de exprimarea unor valori si principii si de intarire a statutului limbii romane, incepe cu problematica formelor de organizare ale sistemului si ale retelei scolare si nu cu nevoile beneficiarilor. Deci reforma nu este despre incarcarile de timp ingrozitoare si ineficiente/inutile pe copii si despre ce vrem sa le dea scoala ci despre cum permutam (pardon, „manageriem”) problemele sistemului pervertit deja pana la distrugere in ultimii 30 de ani … Adica sistemul in care problema majora devine felul in care evaluam elevul, nu ce i se livreaza elevului. Sau despre cum sa obligam parintii sa isi duca copiii sa fie „educati” la cresa (da, conceptul la grupa de varsta de 3 luni la 3 ani este de „educatie timpurie”) si la gradinita desi cunoastem cu totii ca nu exista suficiente unitati si nici personal care sa le deserveasca. Povestea invatamantului romanesc – ca de n-ar fi, nu s-ar povesti.

MARELE DUCAT SUB RUŞI CARE S-A VRUT MONARHIE SUB GERMANI DAR A AJUNS REPUBLICĂ DOAR A FINLANDEZILOR

Parlamentul Finlandei a început să dezbată posibilitatea aderării ţării la NATO. E de înţeles temerea finlandezilor faţă de fostul său ocupant dar eu cred în continuare că neutralitatea lor anterioară era mult mai înţeleaptă pentru toţi, nu doar pentru ei. Schimbări din astea dau prilejul unora de a da cu băţul în baltă (ca preşedintele Croaţiei, care a exprimat nişte poziţii ce, practic, sunt cam de tipul şantajului) şi oferă alte scuze statului huligan rusesc de a-şi umfla muşchii. Pare că nu am învăţat destule la şcoală despre consecinţele primului război mondial. Căutând mai multe date despre personajul care stă în faţa clădirii parlamentului din Helsinki (în imagine, cum arăta în urmă cu 14 ani), am văzut şi o listă a statelor cliente create de imperiul german în timpul primului război mondial. Unul dintre ele era precursorul Ucrainei. Toate au fost locuri de conflicte mai mult sau mai puţin sângeroase în ultimele douăzeci-treizeci de ani sau generează încă stări de tensiune mohnite din cauza graniţelor care nu mulţumesc pe toţi. Aşa că nu ştiu dacă aderarea la NATO va fi pentru finlandezi şi pentru noi toţi o parte din soluţie sau o parte din problemă. Chiar dacă acum pare una perfect raţională şi de nerefuzat.

AVEA O PACE POSTINTERIOARĂ

Monument al eroilor finlandezi din al doilea război mondial, când sovieticii au vrut să-i “elibereze”, aşa cum trebuia “eliberată” şi Basarabia. După un război mai vine şi o pace, pentru unii însă pacea devine eternă. Finlandezii s-au ţinut deoparte după 1945, nu s-au isterizat (încă au în spaţiul public monumente ale ţarilor), cred că nici acum nu s-au speriat ei prea tare de avertismentele lui Putin. Deşi pe mine mă îngrijorează că vestul nu a înţeles încă nimic din nebunia omului şi îl provoacă în continuare cum au făcut-o în ultimii ani în diverse ocazii. Ce sens au afirmaţii din astea în public, că ameninţarea cu armele nucleare “e doar o retorică” că e “doar diversiune”!?? Vrei să-l provoci pe nebun să-ţi arate că e în stare de nebunii!?? Dacă da, cine face astfel de provocări (câteodată englezii par dobitoci în aroganţa lor, ca atunci când o luaseră în afront cu barca spre Crimeea de le-au dat ăia cu bombe în cale) trebuie să ştie atunci că nu mai rămâne pe urmă nimeni ca să facă un monument ca ală din imagine, din cimitirul din Elimaki

WHO WILL „BLINKEN” FIRST?

Cică azi se negociază între Blinken şi Lavrov la Geneva, ca să se detensioneze situaţia. Bineînţeles, rusul e lupul cel rău iar americanul este arhanghelul care ne salvează. Acum, dacă ne uităm în istorie, am putea să mai înţelegem un tipar, ca să nu ne mai lăsăm prostiţi în halul ăsta. Căci însuşi preşedintele american Eisenhower, un mare militar şi om de stat, spunea că mai trebuie dat la rădăcina complexului industriei militare. Care ce face? Păi are nişte armament de plasat are nişte bugete super-extra-uriaşe de desfăşurat şi are nevoie de orice mic sau mare pretext ca să o facă. Pentru că, nu-i aşa, lupul cel rău muşcă din senin. Partea proastă este că lupul cel rău este în cuşcă la ZOO şi băieţii ăştia îi tot bagă un băţ prin gard ca să-l întărâte. E o chestie istorică. Le-a fost frică de pactul de la Varşovia şi au făcut NATO. Aşa? Păi a fost invers, pactul s-a înfiinţat la câţiva ani după NATO. Pe urmă au zis McCarthy şi alţii că o să-i zăpăcească lupul cel rău care are o droaie de arme nucleare şi sunt gata să le trimită peste ei, drept care trebuie să facă şi ei multe-multe. Se vede însă treaba în istorie că, de la bun început, lupul cel rău a avut mai puţine arme, încât până la mijlocul anilor ’70 tot în inferioritate era. Dar, după ce a fost stimulat să pornească, nici că se mai oprea. Prin 1962 a fost mare vâlvă că lupul cel rău îşi aduce armele în Cuba. Era secret că arhanghelul avea deja armele în Italia şi mai ales în Turcia şi că mutarea din Cuba era doar o reacţie. Nici acum nu prea ar da bine a se pomeni asta, că imediat te poţi trezi acuzat că ţii cu lupul. Dar şi mai recent se întâmplă lucrurile la fel. Lupul cel rău a intrat în Georgia şi le-a luat din teritoriu, vai, vai! Nimeni nu comentează că lupul cel rău a atras atenţia mult înainte spunând că nu o să mai accepte ca foste republici de-ale bârlogului său să intre în NATO. Dar NATO a zis că nu, că să-I primim pe georgieni în organizaţie. Nu e clar care era interesul de apărare al celorlalţi membri pentru a face pasul ăsta. Ce-a ieşit? Păi supărare armată. La fel cu Ucraina. Lupul cel rău a zis de mult că i-au intrat până la gura bârlogului şi că nu mai are unde să dea înapoi şi că muşcă. NATO că nu şi nu. Ce-a urmat? Pai treaba din Crimeea. Şi, până la urmă, ce treabă avea Crimeea cu Ucraina? Că de când i-au tăiat pe tătari, Crimeea a fost a ruşilor imperiali … Şi ce era aşa neaşteptat având în vedere că o întreagă preocupare pentru flota Mării Negre era centrată pe Sevastopol, în Crimeea? N-a mai fost război în 1854-1856 acolo? Nu era visul ruşilor de la Petru cel Mare încoace? De ce ne minunăm acum !?? Ce treabă au ucrainienii cu Insula Şerpilor, ce treabă au cu Ţinutul Herţa? De ce le suflăm în fese unora care-s mai răi decât lupul cel rău? Bîstroe, Rostok, procesul cu platoul continental, şcolile în limbile minorităţilor, Krivoi Rog, rackeţii de contrabandă … de ce le suflăm în fese dacă nu pentru că băieţii ăia deştepţi de care vorbea Eisenhower să mănânce ceva mai bine? Că armamentul pe care-l trimite Boris din UK o fi el gratis pentru ucrainieni dar e plătit de cineva, e plătit de britanici. Sau amamentul ăla american de 200 milioane de dolari care tot gratis e pentru ucrainieni, are un preţ pe care un cetăţean din NATO îl va acoperi. Pentru ce !? Ca să mai taie unii din pădurea în care se plimbă lupul cel rău, aşa ca să-i mai facă în ciudă !? Sau vorba celui mai iubit fiu al poporului la adresa USR, să vadă Putin cât de neimportant este? A fost oare 1990 despre libertăţile kuweitienilor sau despre petrol? Nu este oare asta despre umflatul muşchilor şi aşteptare pentru a vedea cine clipeşte primul? Despre exterminarea lupului cel rău ca să prospere păstorul cel bun de pe urma oilor blajine? Pe banii cui, pe siguranţa cui ?

Poza e de prin una din insulele pe care s-a ridicat fortul de la Suomenlinna, o bază importantă pe care şi-au disputat-o suedezii şi ruşii deşi era treaba finlandezilor.