E NEVOIE SĂ TRAGEM O LINIE

Mă uit la ce se întâmplă în jur şi sunt dezgustat. Zilele trecute m-a îngreţoşat panarama din parlament cu isterica aia de Şoşoacă. Sincer, mi-e ruşine că sunt cetăţean al unei ţări unde există astfel de specimene în Senatul său! O ţopârlancă ce, prin accesoriile vestimentare mereu ostentativ cu trimitere la culorile naţionale, pare că vrea să întărească sensul peiorativ pe care l-a căpătat un cuvânt ce era cândva absolut onorabil – mahalagioaică. Oribilă persoană, din toate punctele de vedere. Acum mai este şi episodul atitudinilor şi relaţiilor din cadrul guvernului. Haos moral din care iese iar şi iar că singurii oameni demni de haina politică pe care o îmbracă sunt udemeriştii … Ar cam trebui cândva trasă o linie ca să marcăm o limită a decăderii … Cred ca am mai aratat perspectiva asta, insa varianta cu obiectivul scos in afara campanilei de la Santa Maria del Fiore (n-am gasit una chiar din turn, am gasit una din lanternoul domului).

OFICIUL PENTRU NUMIRI … 2

Azi, de ziua Sf. Andrei, n-am nimic legat de acest nume de botez. Dar am ceva legat de botez in sine, asa ca daca tot am revenit recent la Florenta, pot sa mai ilustrez cu „oficiul pentru numiri si inmatriculari crestinesti” pe care l-am mai aratat vazut din campanila. Adica baptisteriul din fata bazilicii Santa Maria del Fiore.

PARTICIPÂND LA REFERENDUMUL PENTRU FAMILIE LUPTĂM PENTRU PACE!

Am văzut undeva un mesaj mobilizator ceva mai vechi. Mi-am adus aminte şi de câteva steaguri cu înscrisul „pace” pe care în urmă cu câţiva ani nu le înţelegeam neam! (… sau „ne-am” ? 🙂 ). Le tot vedeam aiurea pe la ferestre. Bine, asta era la capitaliştii putrezi şi retrograzi din Firenze care nu ştiu să apere familia cum trebuie şi permit astfel de manifestări pe care ochiul tradiţional nu le poate cuprinde.