ZIUA GERMANIEI

Azi este ziua Europei. Dar ce-ar fi oare Europa fara Germania, cea care ea singura produce un sfert din produsul intern brut al UE? Adica dupa ce a fost invinsa in 1945 (motiv de mare sarbatoare azi, zi in care s-a propus formarea uniunii, la 5 ani dupa ziua in care Germania capitulase), dupa ce a luat-o rau pe coaja in vara lui1919 la Versailles, Germania a revenit la gloria anului 1871 cand devenise o superputere in mod oficial. Si a fost o superputere nu doar militara ci mai ales economica, stiintifica si culturala. Si cred ca datorita acestor ultime trei caracteristici este si azi megaputerea care domina Europa. Puterea militara a dus-o de doua ori la dezastru, lucru care se vede si in imaginea cu memorialul din micul sat Galgweis din estul tarii, aproape de Passau. In al doilea razboi mondial au murit 19 barbati  din acest sat  in conditiile in care nu cred ca putem numara aici nici macar 80 – hai, poate 100 de gospodarii.

FIE PÂINEA CÂT DE REA, TOT MAI BUNĂ-I ÎN GERMANIA

Pleacă lumea pentru că sectorul privat din România e împiedicat de bugetari să se dezvolte şi să asigure de lucru. Există şi teoria că salariile mari din sectorul bugetar fac o competiţie nepotrivită sectorului privat. Adică la stat s-ar plăti mult mai bine culegerea sparanghelului decât o poate plăti privatul şi d’aia privatul nu mai are acces la forţa de muncă furată de sistemul bugetar lipsit de griji şi de responsabilităţi. D’ aia trebuie românul să plece în ţări civilizate, cum e Germania. Unde nu există numărul ăsta nesimţit de 62 bugetari la mia de locuitori ca la noi, e de 136 la mia de locuitori. Asta dacă e să dau crezare sursei intermediare, care citează o sursă primară mult prea greu de depistat (trebuie să ai răbdare, să inventezi cuvinte cheie de căutare pe un site de statistici care este de o vastitate de nepatruns). Imaginea mea e dintr-un sat din Germania care probabil că e cu totul lipsit de bugetari.

UŞILE DE DUMINICĂ 220

În onoarea penibilului sistemului de justiţie în care ţi se poate năzări orice ca să ceri bani, m-am găndit la această uşă. Un individ din care se revarsă nestăvilit creştinismul celui mai întunecat ev mediu combinat cu spiritul speculator al capitalismului de cea mai joasă speţă s-a gândit să spună, după ce a urmărit spectacolul Shakira & Jennifer Lopez din cadrul finalei Super Bowl: „Faptul că am asistat la acest eveniment mă împiedică să ajung în Împărăţia Cerurilor”. Fireşte, privarea lui de accesul la această împărăţie costă cam aproximativ circa în jur de 800 de milioane de dolari … Mai bine intră pe uşa asta de la Capela Palatină din Aachen.