AMBASADA VIORICHII

Cred ca_cocoana nu a inteles ca nu e o problema de prietenie sau de neprietenie a-ti plimba ambasada prin tara gazda. Problema e legata de faptul ca tara gazda considera ca are capitala intr-un teritoriu ocupat si nerecunoscut de comunitatea internationala, care a decis altceva in urma cu peste 70 de ani, inca inainte de a recunoaste formarea statului Israel si nu s-a razgandit niciodata. Discutiile publice din tara noastra se rezuma la aspecte pur formale si superficiale, par sa ignore aspectul esential, aspect de care Regele Iordaniei a tinut cont cu certitudine atunci cand a decis sa nu mai vina in Romania. Dar, in conditiile maximei ipocrizii mondiale, nu trebuie sa ne miram. Toti aia care numara zilele si anii de cand rusii si-au luat Crimeea inapoi (o ocupasera inca din 1783 si numai printr-o hachita de-a lui Hrusciov a fost trecuta in granitele Ucrainei in mod artificial, populatia fiind de mult rusificata pana la o proportie de 60%) au pierdut sirul celor peste 50 de ani de cand Israel a ocupat Cisiordania si a inceput sa-i enerveze pe arabi tot construind colonii pe acolo. Plang pe umarul Ucrainei ca si-a pierdut un teritoriu artificial cuprins in granitele sale dar nu plang deloc si pe umarul Romaniei, pentru ca Ucraina ocupa Bucovina de nord sau Insula Serpilor. Ipocritii sunt aia care considera OK ruperea Kosovo din Serbia prin referendum dar nu accepta acelasi lucru pentru Crimeea si probabil ca n-ar accepta in ruptul capului ca din Spania sa se rupa prin acelasi mod Catalonia. Vorba aia, ori suntem golani ori nu mai suntem!

Deci as zice ca nu numai ca_cu o Viorica nu se face primavara dar chiar vine o teribila iarna prin grija ei …

MUIE-ŢI ZIC PROTESTATARII?

POVESTEA UNUI OM PROTESTATAR – adaptare după Ion Creangă.

Cică era odată într-un sat un om grozav de protestatar; de protestatar ce era, nicio vorbă din gură nu o scotea fără o muitură. Și satul, văzând că acest om numai într-un protest o ţine, hotărî să-l dea în gât şi să-l bage la dubă. Și așa, se aleg vreo doi oameni în alb și se duc la casa protestatarului, îl umflă pe sus, îl pun într-o dubă, și hai cu dânsul la Beciul Domnesc! Așa era pe vremea aceea. Pe drum se întâlnesc ei cu un SUV în care era o cucoană. Cucoana, văzând pe geamul dubei un om care sămăna a fi protestatar, întrebă cu milă pe cei doi oameni în alb, zicând:

— Oameni buni! Se vede că omul cel din dubă e protestatar, sărmanul, și-l duceți la vreun procuror undeva, să se mărturisească.

— Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre oamenii în alb; să ierte cinstită față dumnevoastră, dar aista e un protestatar care nu credem să fi mai având păreche în lume, și-l ducem la procuror, ca să-l bage la Beciul Domnesc, să curăţim comunitatea de-un om antisocial.

— Alei! oameni buni, zise cucoana, înfiorându-se; păcat, sărmanul, să moară la Beci ca un câne, fărădelege! Mai bine duceți-l la ONG la mine; iacătă sediul pe bulevardul cela. Eu am acolo un centru de training plin cu protestatari, ia așa, pentru împrejurări grele, Doamne ferește! A şerui know-how cu protestatarii și-a trăi și el pe lângă organizaţia mea, că doar știu că nu m-a mai perde Dumnezeu pentr-o bucățică de pâne. Dă, suntem datori a ne ajuta unii pe alții.

— I-auzi, măi protestatare, ce spune cucoana; că te-a pune la conference room, într-un sediu cu alţi protestatari, zise unul dintre oamenii în alb. Iaca peste ce noroc ai dat, bată-te întunerecul să te bată, uriciunea oamenilor! Ieşi degrabă din dubă și mulțămește cucoanei, că te-a scăpat de la Beciul Domnesc și-ai dat peste NUP, luîndu-te sub aripa dumisale. Noi gândeam să-ți deschidem dosarul penal. Iar cucoana, cu bunătatea dumisale, îți dă adăpost și protestatari; să tot stai pe net, să nu mai stai offline la Beci! Să-și puie cineva obrazul pentru unul ca tine și să te hrănească ca pe un trântor, mare minune-i și asta. Dar tot de noroc să se plângă cineva… Bine-a mai zis cine-a zis că: „Boii ară și caii mănâncă”. Hai dă răspuns cucoanei, ori așa, ori așa, că n-are vreme de stat la vorbă cu noi.

— Dar MUIE-ŢI zic protestatarii? spuse atunci protestatarul cu o jumătate de număr de înmatriculare ridicat, fără să se cârnească din loc.
— Ce-a zis? întrebă cucoana pe oamenii în alb.
— Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul. Ia, întreabă, că muie-ți strigă  protestatarii?
— Vai de mine și de mine, zise cucoana cu mirare, încă asta n-am auzit! Da’ el nu poate să trăiască şi fără  ca alţii să  strige _ _ _ _ PSD?
— Auzi, măi protestatare: te prinzi să strigi _ _ _ _ PSD şi de unul singur, ori ba?
— Ba, răspunse protestatarul. Trageți mai bine tot înainte! Ce mai atâta grijă pentru astă pustie de gură!

Atunci unul dintre oamenii în alb, care între timp îşi pusese uniforma de jandarm, zise cucoanei:

— Bunătatea dumneavoastră, milostivă cucoană, dar degeaba mai voiți a strica orzul pe gâște. Vedeți bine că nu-l ducem noi la procuror numai așa, de flori de cuc, să-i luăm năravul. Cum chitiți? Un batalion întreg n-ar fi pus oare mână de la mână, lacrimogenă lângă lacrimogenă, ca să-l poată reeduca? Dar ai pe cine ajuta? Doar protestul e boală grea, ce-ți bați capul!

Cucoana atunci, cu toată bunăvoința ce ave, se lehămesește și de binefacere și de tot, zicând: — Oameni de bine, faceți dar cum vă va lumina Dumnezeu şi dispoziţia prefectului!

Iar oamenii în alb, care se vede treaba că erau jandarmi sub acoperire, duc pe protestatar la locul cuvenit și-i fac dosarul de-l bagă procurorul la bulău cu voia judecătorului care era în parteneriat cu procurorul. Și iaca așa au scăpat și protestatarul acela de bătăi la limita legii, și oamenii aceia de dânsul. Mai poftească de-acum și alți protestatari în satul acela, dacă le dă mâna și-i ține cureaua.

Ș-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.

De fapt, poza e din sfantul oras, de pe undeva de aici.

NOAPTEA PE ULIŢĂ 21 (ACUM CU PRECAUŢIE OBLIGATORIE)

Nu credeam ca voi avea o confirmare atat de rapida a ce spuneam ieri dimineata, anume ca atunci cand mardeiasii internationali se cearta intre ei, avem de suferit noi ceilalti. Inteleg ca palestinienii s-au ofuscat atat de rau incat au lansat amenintari voalate de terorism la adresa romanilor. De neacceptat o asemenea atitudine. Insa, la drept vorbind, modul in care se face azi politica noastra externa este de tot rahatul. Dupa afirmatiile lui Melescanu privind presupusa ilegalitate in depunerea dosarului Rosiei Montane la UNESCO pentru inscriere in lista patrimoniului mondial, comportamentul sau recent ma duce la consolidarea convingerii ca individul nu este decat o sluga unsuroasa, un personaj pe care il pun de acum inainte in acelasi raft cu distinsul Daniel Barbu, adica raftul indivizilor pe care ii dispretuiesc pentru caracterul nevertebrat pe care il au.

In imagine se vede ceva ce nu poate fi decat o sinagoga din Ierusalim pentru ca, nu-i asa, acest oras este exclusiv evreiesc de 3000 de ani incoace.

Post scriptum:

M-or fi luat deja la ochi din teritoriile palestiniene!? Sper ca din traducere se inteleg nuantele ironiei in ceea ce am scris. Am scris in ciuda faptului ca trebuia ca blogul sa fie „decat” cu poze 🙂

JUSTIŢIA DIVINĂ

Cu toţii stim că justiţia e de capul ei pentru că – nu-i aşa ? – legile vin direct de la Dumnezeu, via primul presedinte al consiliului magistraturii, Moise. Legile nu le fac oamenii, societatea, prin reprezentanţi săi aleşi, ele sunt sfinte şi cad din cer, eventual via vreun „părinte al Constituţiei”, care-i musai să fie cel mai simbolic „independent” ales al neamului. Probabil mai independent decât fostul europarlamentar Elena Băsescu, cea mai popular aleasă a neamului. Aşa şi cei ce împart dreptatea, ei sunt unşii lui Dumnezeu, sunt divini şi nu greşesc niciodată. La noi ăstia nu sunt judecătorii (aşa cum zice Constituţia) ci procurorii care, de fiecare dată când zic nasoale de cineva, ăla trebuie să plece imediat din spaţiul public. Nu contează că unele acuzaţii pot fi penibile şi, după mulţi ani de tracasări, respinse de judecători. O să ajungem în curând la acuzaţii de „tăinuire a tentativei de complicitate la mărturie mincinoasă” … Zici nasoale de procurori? Te iei de justiţie! Zici nasoale de apărătorii „integrităţii”? Aperi corupţii! În fine, justiţia e sfântă chiar dacă nu mai sunt procurori aşa dibaci precum Ana şi Caiafa şi nici judecători atât de iscusiţi ca Pilat din Pont, de pe vremea când Iisus avea „probleme penale” …

REGATUL CERULUI GHIMPAT

Preocupati de circul meschin si degradant al societatii romanesti de zilele astea, pare ca se rateaza plantarea samburilor unui nou razboi bazat pe ura si mai putin pe interese economice, ceea ce-l va face ca sa fie unul de uzura si pe parcursul unei vieti de om. Niste inconstienti obisnuiti exclusiv cu politica datului cu ghioaga ne trag in acest vartej atat de indepartat de subtilitatile diplomatice …

„Și adevărul și realitatea simple sunt acestea — nu va exista pace fără recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului”, a insistat Netanyahu.”

NOAPTEA PE ULIŢĂ 17

La Ierusalim, bazarul bumbacarilor – Suq El Qattanin. Am ajuns la o ora tarzie, cand totul era inchis si pustiu. Am mai ajuns o data, la o ora la care inca mai era vanzoleala insa doream sa intru sa vad Domul Stancii, ceea ce n-am reusit … Pacat, bazarul ar fi fost un loc caruia sa-i fi alocat mai mult timp pentru a incerca sa vad lucruri de care nu stiam inainte sa ajung acolo.