UN CAMION DE MAŞINI

Să le urăm mult succes celor de la SimplyBucharest la intrarea în al doilea deceniu al seriei de maşini vechi! Camionul militar din imagine a fost surprins lângă Gara Centrală din Bruxelles, într-o parcare în care sau în preajma căreia stă de mai multă vreme, după cum se vede din mai multe imagini street view de la date diferite.

CĂRĂUŞUL GERMAN

După ce am stârnit oarece nedumeriri cu acel cărăuş pozat în Gaziantep, uite unul de sub Podul Grant. Asta pentru că am văzut ceva din aceeaşi familie auto în cel mai recent episod cu maşini vechi al prietenilor mai activi decât mine. Recunosc că mult mai ataşat sentimental sunt de vechile tramvaie Tatra care încă mai circulă destul de vioi după atâţi ani de serviciu, după cum se vede în fundal. Pentru mine ele sunt echivalentul lui VW Beetle la nivel de transport în comun.

STAREA NAŢIONALĂ

Mă gândeam să arăt ceva potrivit cu ziua naţională dar mi-am dat seama că am devenit antipatriotic, dacă se poate zice aşa. Am văzut la francezi şi la italieni ce greu se obţinea sarea în trecut, am văzut la olandezi câtă trudă ca să aibă un petic de pământ în plus pe care să-l lucreze, am văzut la turci şi la evrei cât de arid e solul şi cât de restrâns pentru agricultură. Am văzut şi la greci că printre pietre s-au muncit din greu să facă terase, să picure nişte apă la rădăcina măslinilor ălora iar pentru caprele lor multe nu prea îmi dau seama câtă iarbă au, comparativ cu ce e pe la noi. Am văzut la suedezi şi la finlandezi ce greu trebuie să le fi fost când juma’ de an văd soarele mai puţin decâ alţii. La noi, vorba ţăranului, a răsturnat Dumnezeu în ţara asta tot ce ne-ar trebui, doar să culegem. Şi totuşi piaţa e plină de usturoi chinezesc, mere poloneze, roşii de te miri de pe unde, duduie hypermarket-urile de produse din import, masiv din import. Din trei pietre încinse de soare Israelul îşi acoperă integral nevoile de hrană şi mai şi exportă, Turcia cam la fel. Noi? Nu! „Noi, nu”, de fapt e cam în orice privinţă, motiv pentru care mă şi întreb: la ce să mă prefac că mă bucur de 1 decembrie !? Dată fiind starea naţiei, văzând şi episodul maşinilor vechi cu chestii ciudate, mă adaptez şi arăt şi eu o ciumă roşie greu de identificat, la Viscri, pe strada pe care se pare că au betonat-o între timp, în ciuda opoziţiei celor care au muncit din greu ca satul ăla să prospere în ceea ce numim „dezvoltare durabilă”. Alt motiv pentru care să-mi zic că 1 decembrie sucks.