Arhive pe etichete: Paris

MACRON A ÎNVIAT! C’EST VRAI QU’A ÎNVIAT!

S-a reales Macron. A avut bunul simţ ca în discursul victoriei să spună că ştie că foarte mulţi dintre votanţii săi nu l-au votat de fapt pe el ci au votat împotriva dnei Le Pen. Am trăit şi noi asta cu cel vizitat cândva de antecesorul lui Macron, numit pe atunci “l’ami de l’assasin”. Cine-si mai aduce aminte !? “L’ami de l’assassin” a venit atunci şi a impus totuşi acceptarea primei televiziuni din România, alta decât cea prin care l’assassin „minţea poporu’ cu televizoru’!”. Este vorba despre Tv Sigma, o chestie studenţească folosită pentru retransmiterea canalului TV5. Mais ou sont Les Invalides d’antan? La domul din imagine, fotografiat de pe una dintre terasele de la Chaillot în urmă cu foarte mulţi ani.

7 comentarii

PÂNĂ CÂND ALEGERILE NE VOR DESPĂRŢI

S-a votat guvernul Ionel. Deci adulterul politic de până mai ieri a devenit căsătorie cu acte în regulă. Să le dorim casă de piatră! Casa de piatră din imagine este de la Catedrala Saint Denis iar adormiţii robi ai lui Dumnezeu sunt Henric al II-lea şi soţia lui, Caterina de Medicis.

7 comentarii

DE CE TE GRĂBEŞTI !?

Recenta criză politică a adus discursuri publice de o demagogie mai greţoasă ca niciodată. Bineînţeles, primează tipul de discurs neobăsist (cei mai scârnavi băsişti sunt cei care au acaparat PNL), ăla în care apare câte un pixel albastru (ori vreo semnatură scanată, după caz), în care viteza mâinii are parte de calcule speciale, în care lumea trebuie convinsă că albul e negru şi viceversa. Invitaţii la dialog şi la renunţare la orgolii venite tocmai din partea stăpânilor tupeului. În fine, perioada asta mi-a adus aminte de un banc ce-l ştiu din copilărie, legat de culmea tupeului. Cică această culme este să împingi o băbuţă pe scară doar ca să o întrebi pe urmă de ce se grăbeşte aşa. În imagine e scara ce coboară la staţia de metrou Abbesses din arondismentul 18 din Paris. De coborât în cadru coboară nevastă-mea; nu insinuez nici că ar fi băbuţă (sau că ar fi fost în 2009) şi nici că aş fi avut tupeul ca să o împing pe scară.

Scrie un comentariu

RIVE GAUCHE

Am rămas (cu) mască aflând cum cineva a fost angajat la Apele Române, pe un post la Departamentul de apărare împotriva inundaţiilor (!!!) din zona Bârladului. Era cineva care nu numai că nu ştia ce-i aia un debit de apă dar când a fost întrebată care e malul stâng şi care e cel drept al unui râu, a răspuns candid: „Am făcut în anul II de facultate … legat de știința solului, dar nu în aprofunzime.” De fapt, toate celelalte răspunsuri ne arată că era vorba doar de o pipiţă tâmpă a cuiva. Eu ştiam sigur că sunt pe malul stâng al Senei când am făcut această fotografie. E într-o dezvoltare care se cheamă chiar „Paris Rive Gauche” (poate special ca să nu se rătăcească persoane din astea) şi reprezintă şantierul de recuperare a fostei uzine de aer comprimat, realizată în 1890 în temeiul unui brevet al unui inginer franco-vienez, pe nume Victor Popp. De atunci a trecut multă apă pe Sena, într-un debit de nu ştiu exact câţi metri cubi pe secundă … dar sunt cam multe secunde în 15 ani.

8 comentarii

STÂLPUL SOCIETĂŢII 13

Data trecută scriam despre primitivismul fundamentaliştilor religioşi. Acum să ne întoarcem şi către libertatea de expresie dusă la extrem. „J’etait Charlie Hebdo” pentru că aduceam în discuţie această libertate. Dar câteodată se sare calul fără nicio fineţe. Nu ştiu în ce autobază şi-or fi mutat sediul însă ultima lor ispravă, cea cu Erdogan, cam este de mare prost gust şi fără dâră de umor. Oricât de mitocan ar fi fost ala, nu se cade să răpunzi cu o mitocănie şi mai mare. Care încă o dată o spun, nu are strop de haz. Dar pune paie pe foc.

Stâlpul din imagine se află, evident, pe o stradă din Paris. Mai bine spus, a fost acolo cândva.

2 comentarii

INFERNUL DIN ZGÂRIE NORI

A fost odata un film din reţeta „dezastre” pe care le produce Hollywood-ul. Dar astea chiar se întâmplă, cum s-a întâmplat de multe ori, cel mai recent fiind în Coreea de Sud. Cazuri grave au fost şi în Anglia, mai puţin grave în Spania dar chiar şi la noi. De regulă e cu „din fericire nimeni nu a murit” dar cu toate astea urmările sunt de lungă durată. Pe bd. Carol şi acum, după mai bine de 10 ani, stă un turn în nefolosire. Problema trebuie să fie în materialele compozite folosite la izolaţia termică, motiv pentru care am considerat întotdeauna o prostie placarea blocurilor cu polistiren extrudat, material a cărui ignifugare nu ştiu cum e verificată sau cât de eficientă este. Mai ales când printre instrucţiunile explicite de depozitare şi folosire se avertizează a nu se depozita în soare, lângă surse de foc şi să nu se utilizeze flacără deschisă la montaj. Bine, pe acolo se spune că e şi ecologic şi reciclabil, ştim însă cu toţii cu zboară bobiţele ani de zile prin mediu, ba chiar că au fost culese de prin sistemele digestive ale unor animale moarte …

În cadru este o imagine a turnului Montparnasse, un şoc în Paris la vremea lui, adică exact din anii în care apărea filmul cu care am început. Unii ar fi desemnat acest turn a fi a doua cea mai urâtă cladire din lume.

2 comentarii