INTENŢIE BUNĂ, EXECUŢIE PROASTĂ

M-am uitat pe fereastră şi am văzut o imagine de tablou. Am dat fga în balcon şi, ca să fiu sigur, am tras un cadru larg cu telefonul. Am întins apoi mâna după Nikon şi am tras în fugă două cadre. M-am repezit să scot şi Olympus-ul dar l-am deschis în setarea mea standard, unde nu controlez in primul rând durata expunerii … deh, setări din astea semiautomate … Am tras vreo trei cadre, toate proaste din cauza luminii totuşi insuficiente. Până să caut eu setarea potrivită, s-a dus magia şi a intrat soarele în nori sau în apusul total … Deci, cum se zice pe la noi … atât s-a putut!

CE PĂCĂLEALĂ !

În urmă cu putin peste 20 de ani făceam nişte măsurători în nivelul inferior al turnului din piatră al acestui castel. Aruncând o privire către lac prin gura de tragere am rămas cu gura căscată văzând doi câini mergând prin lac, cu apa aproape până la burtă … Aşa am aflat că lacul ăsta este de fapt mai mult o peliculă de apă; dacă îţi pui mintea probabil că îl poţi traversa mergând. E alimentat de un mic pârâu care curge pe lângă marginile sale artificiale aşa că poate fi golit prin ridicarea unui mic zăgaz.

IAR EU IMEDIAT MĂ IA FRIGUL …

… ŞI RĂCESC. Asta spune de multe săptămâni o fată cu nasul roşu dintr-o reclamă promovată pe toate posturile TV. Nu-mi dau seama dacă scenaristul era cel agramat sau mişcătoarea din buze. Sau poate ea era fata de care voia să se îndrăgostească Tudor Chirilă atunci când cânta că „Cearceafurile nu mai îmi zâmbesc” … Serbăm azi ziua culturii pentru că e ziua de naştere a lui Eminescu, cel care a făcut ca limba română să pară una frumoasă. Ba chiar se spune că el s-ar afla la temelia limbii române literare. „Decât” că azi ne băgăm bocancii în ea de limbă. Toţi „jurnaliştii” ne vorbesc astăzi despre „bolnavii cronici”. I-am zis şi unui blogger (cu studii medicale) că e greşit să scrie aşa, că e ca şi cum am zice „copiii erau proşti îmbrăcaţi”. Nu copiii erau proşti ci modul în care se îmbrăcau ei. Tot aşa, nu bolnavii sunt cronici ci afecţiunile de care suferă ei pot fi cronice. Adică „Bolnav cronic” e o prescurtare comodă a lui „bolnav în mod cronic” şi e corect.  Dar, chiar dacă vorbim de mai mulţi bolnavi, „cronic” trebuie să rămână aşa (la fel, nu spunem „ei trebuiesc” ci ei „trebuie”, e invariabil); cronicitatea nu se acordă cu bolnavul pentru că n-are legătură cu el ci cu modul de manifestare a bolii. Dar, în timp ce eu „socoteam şi întrebam ce e rău şi ce e bine”, el „rămânea la toate rece” spunându-mi în zeflemea că aşa sunt medicii, scriu urât şi chiar greşit. În fond, poate are dreptate. Contează mai mult că „cine face bine lumea te vede”. Limba română e bolnavă, la fel cum este şi societatea care-o foloseşte dar noi avem datoria să-i urăm de bine deşi unii o urăsc „pe bune”.

STÂLPUL SOCIETĂŢII 14

A murit Bogdan Stanoevici, unul dintre stâlpii societăţii care negau gravitatea virusului COVID 19 precum şi măsurile de siguranţă impuse. Se pare că nu virusul l-a omorât, dacă e să credem pe tovarăsii săi de convingeri, ci boala veşnică a sistemului nostru medical. Indiferent cum a murit, e clar că în spital a ajuns din cauză că fusese infectat cu COVID 19 pentru că, foarte proabil, din cauza atitudinii lui negaţioniste, nu a fost suficient de precÁut (cum zice un clasic în viaţă). L-am cunoscut pe Bogdan Stanoevici în urmă cu aproape 35 de ani când a venit la noi la liceu să ne ajute cu regia spectacolului pregătit de clasa noastră pentru serbarea promoţiei noastre de la finalul clasei a XII-a. Eram scenaristul, făcusem o parodie după Odiseea iar o colegă l-a adus pe el să ne dea nişte sugestii de punere în scenă. Colega mea îi purta sâmbetele, cum s-ar zice, era topită după mirosul lui de after-shave Denim care intrase pe atunci pe piaţă dar pe care puteai să-l cumperi doar „pe sub mână”. Şi el era probabil încântat de topirea ei. Nu ştiu dacă era ceva între ei cu adevărat, azi probabil ar fi fost scandal că umbla cu minore … Bănuiesc că o fi fost întotdeauna relaxat cu regulile general valabile pentru restul societăţii. Dumnezeu să-l ierte, cum se spune în lumea creştină!În cadru am o imagine a coloanei lui Caracalla de la podul peste pârâul Cendere, de unde am mai folosit imagini. Detalii despre istoria podului şi semnificaţia coloanei se găsesc aici. Mai am şi un al doilea cadru, pe orizontală, care nu mi-a spus însă mai nimic când l-am deschis pe ecranul computerului dar unde se vede mai bine pârâul Cendere.

PS: For non-Romanian speakers, the translation of Google for the title is misleading as always. „STÂLPUL SOCIETĂŢII” in Romanian is so related to the title of Ibsen: https://en.wikipedia.org/wiki/The_Pillars_of_Society. Also, „STÂLP” (see original Romanian text) and „COLOANĂ ” (see original Romanian text) are different, one would be „post”, „pole” and the other „column”. I use the Romanian collocation as it is, no matter if i pictured till now (the 13 previous posts with this title) a pole, a post, a column or a pillar.