AR FI FOST O ZI DE ZAIAFET …

… dar nu este. Azi ar fi împlinit tata 84 de ani şi, ca în fiecare an, mă gândesc că nu exista niciun motiv să nu fi putut să trăiască şi acum. De aceea folosesc o imagine dintr-o biserică aflată în Curemonte, departamentul Corrèze din Franţa. E o poză mai modestă pentru că e făcută cu un aparat de rezervă, o glumă din gama Canon. Dar măcar e făcută când tata era în viaţă.

ZEN 8

Poza nu-i facuta de mine dar e ca si cum ar fi a mea pentru ca e facuta de consoarta, care mi-a si dat voie sa o utilizez aici. Altfel, cum ar fi trebuit sa spun cuiva intr-o replica inutila, imaginile (foto ori grafica) de pe acest blog imi apartin 99,66 %. Restul or mai fi ceva capturi de ecran la care se adauga premiera asta de azi …

ZIUA MEA NEAGRĂ

Al nouălea an în care îl comemorez pe tata. E ziua mea tristă din an. Una dintre ele dar sigur cea mai tristă.  În imagine este primăria unei localităţi din Ilfov, Chitila. Folosesc imaginea asta pentru că exact în urmă cu 40 de ani se înfiinţa Sectorul Agricol Ilfov. Pentru că ne mutasem deja de 4 ani în Chitila, tata a obţinut transferul de la serviciul de urbanism din primaria capitalei şi devenea astfel primul arhitect şef al noului sector. Bătea zilnic drumul (vara o făcea cu bicicleta) până la Baloteşti, unde era centrul administrativ. A fost dat afară şi a fost şomer două săptămâni în 1983 pentru că în perioada în care erau oprite autorizările pentru case individuale, el a semnat o astfel de autorizare. De fapt nu atât pentru că a semnat autorizaţia ci pentru că, atunci când a fost certat de secretarul de partid, a spus că autorizaţia era pentru o familie de 7 oameni care se înghesuiau în două camere, având nevoie să mai facă încă o cameră amărâtă. Şi pentru că a adăugat că „dacă la Tunari se poate, am considerat că se poate şi aici”. La Tunari construia o casă un nepot al lui Ceauşescu, nestingherit de nimeni…

ACE ŞI CIRC

Duminică dimineaţa, chiar înainte de ora 10.00, am făcut prima doză de vaccin Astra Zeneca. Pe seară începeam să am temperatură şi frisoane, pe la două noaptea aveam 39, toată ziua de luni m-a durut capul şi am avut o uşoară stare de greaţa, mai ales că nu putusem să dorm decât vreo oră. Marţi dimineaţă încă aveam 37,7 dar acum am scăzut la 37,3 ceea ce e o temperatură pe care eu nu o resimt dar de care ştiu pentru că am mai verificat de curiozitate. Pozele sunt de la Circul Metropolitan (fost „de stat”, fost „Globus”), unde este centrul de vaccinare unde mi-am făcut programarea. Învelitoarea arată urât pentru că nu au ştiut să o facă aşa cum s-a făcut în prima zi şi cum ar fi trebuit să o facă, având în vedere că e monument istoric. De fapt, chiar şi tâmplăria nouă arată total nepotrivit faţă de cea originală. Despre construcţia circului la începutul anior 1960 există o prezentare amănunţită aici.