STAIRWAY TO HEAVEN

Sper ca 2021 să fie unul mai bun ca ce-am lăsat în urmă, pentru toţi cei care ar rătăci pe blogul meu în anul care a început. LA MULŢI ANI! Imaginea este o fotografie scanată, cadrul l-am surprins la Suceviţa, în urmă cu 20 de ani şi culorile s-au cam modificat. Este reprezentarea scării lui Iacov de pe faţada de nord, frescă din ultimii ani ai sec. al XVI-lea. Face parte din lista patrimoniului mondial UNESCO, Suceviţa fiind ultima mânăstire înscrisă, ca extindere a poziţiei anterioare care se referea doar la bisericile construite şi pictate în sec. XV şi primii ani ai sec. XVI. Am avut noroc când am surprins cele trei măicuţe care se uitau la scena cu pricina.

PS: Abia acum mi-am adus aminte de o posibila legatura cu o poza mai veche 🙂

AM BRASARDA MEA, NU-S PIONIER!

Din 22 decembrie am purtat aceasta brasarda. Dimineata am facut drumul protestului de la ICEM/IPROMET pe traseul: Constructorilor, Crangasi, Giulesti, Orhideelor, Dinicu Golescu, prin fata Garii de Nord, Grivitei, Victoriei si am ajuns in Piata Palatului tocmai cand venea elicopterul fugii „odiosului dictator si sinistrei sale sotii”. Pe seara ne-am pus brasardele si am luat (din stocul „garzilor patriotice”) cate un Kalashnikov  blocat pe pozitia „foc cu foc”, cu 5 cartuse, sa pazim institutia de „teroristi”. Am tot pazit-o, colegii mai faceau si „filtre” pe la metrou la Crangasi … Ce naiv, poate chiar tampit am fost … Nu am fost naiv in seara de 21 la Inter si in dimneata de 22, in puhoiul format initial dintr-o mana de oameni care striga „Nu va fie frica, Ceausescu pica!” sau „Veniti cu noi!” catre toti privitorii de la balcoane. Nu, nu atunci, ci aproape imediat dupa. Dar oricat de tampit m-as simti acum, brasarda asta am pastrat-o ca pe un simbol al libertatii mele de dinainte si de dupa 22 decembrie 1989. Si ca semn ca am avut niste sperante candva … deja in negura timpurilor.

A VENIT TOAMNA, ACOPERĂ-MI FAŢA CU CEVA

La Art Safari, cu fiică-mea. Deci e „acoperă-mi faţa cu ceva”, nu „acoperă-mi fata cu ceva”. Sunt bune diacriticele, păcat că nu reuşesc eu să mă obişnuiesc cu ele decât dacă scriu în word înainte să postez … La plecarea spre casă am trecut prin adunarea protestatarilor anti-mască. Discursuri caragialeşti, atât cât am reuşit să prind în urechile libere, cu faţa în continuare acoperită.