CE BINE-MI PARE CĂ AM LUAT ŢEAPĂ/CE BINE-MI PARE CĂ M-AM PIERDUT

Mergeam în piaţă când mi-au picat ochii pe şosetele de bumbac albe. Am cumpărat, eu căutând întotdeauna bumbacul. Şi nu era orice bumbac ci unul antibacterial! Aşa scria mare pe etichetă, nu? NU! Etichetă e însă şi pe verso şi de acolo, mai mic ce-i drept, reiese compoziţia reală.Deci ţeapă! E vina mea totuşi, că nu m-am uitat cu atenţie înainte să cumpăr, mai ales că pe etichetă e desenată ceva marijuana. Nu, nu-i marijuana, dacă te uiţi mai atent îţi dai seama că vorba de bambus. Iar bambusul, se ştie, trebuie să aibe cândva vreun strămoş comun cu bumbacul. Probabil undeva prin Triasic …

 

PS: am uitat de „fÂr cusÂtur„

Reclame

UŞILE DE DUMINICĂ 190

Semn de evacuare la misto, deasupra usii de nord a bisericii fortificate din Prejmer. Cred ca toata lumea stie ca de usa asta nu se mai foloseste nimeni dar birocratia a cerut probabil sa se amplaseze becul acolo … Am ales usa asta si in memoria tatei, ca ar fi implinit 82 azi. Nici lui nu-i placeau de loc chestiile astea evident mincinoase dar formal birocratice.

UŞILE DE DUMINICĂ 188

O poarta din Atena despre care cred ca nu s-o mai fi deschis din ziua in care m-am nascut eu. Adica de fix 50 de ani.

VIN PSEUDOALEGERILE!

La Bruxelles, Gare de Luxembourg. De fapt este exclusiv fatada fostei gari; in spate e monstruosul complex al Parlamentului European. Cand am vazut eu prima data acest loc, in urma cu 20 de ani,  totul se demolase in spate si santierul Casei Poporului din Bruxelles era in toi. Am ales imaginea asta pentru ca maine se arunca zarurile sau se porneste ruleta, cum vreti sa-i spuneti.

SĂ TE FEREŞTI DE GOOGLE CÂND ÎŢI FACE CĂUTĂRI

Era odată, la începuturi, o vreme când puteai căuta cu Google ce voiai tu. Dădeai o căutare si apoi aveai opţiunea să continui căutarea numai în rezultatele afişate după primul filtru, aplicând un al doilea sau un al treilea filtru, după cum ştiai tu că ai mai multe şanse să găseşti. Acum nu numai că nu mai poţi face asta dar  ţi se şi spune pe şleau că nu există ceea ce este evident că există.

Aşa cum nici Zelist nu indexează linkurile dinspre şi către diverse bloguri

UŞILE DE DUMINICĂ 183

Extinzand ce-am spus ieri, am o usa de la manastirea Hurezi, catre trapeza.

TATA AR FI …

Toate au ramas acum cu „ar fi …” Caci azi am avut parastasul de 7 ani pentru tata, ani ce se implinesc chiar in noaptea de duminica. Sunt sigur ca ar fi vrut sa viziteze San Marco, sa vada acest iconostas cu Sf. Ioan aflat in dreapta crucifixului. Se vad 7 ferestre la baza cupolei de peste altarul bisericii … mi-ar placea sa cred ca de la una dintre ele tata sta si se uita la mine.

ZIUA ÎN CARE A ÎNCEPUT SFÂRŞITUL

Ziua fatidică în care ticăloşii s-au urcat peste un popor în care încă mai conta bunul simţ şi onoarea. Azi ticăloşia este bine înfiptă în fibra neamului şi n-avea cum să fie altfel după ce în ’89 Iliescu s-a pus „ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră” pentru a continua ce s-a decis de afară în ’45. Să nu ne amăgim. S-a decis la Moscova dar complici au fost la Londra şi la Washington. Azi suntem o turmă şi cred ca, la modul colectiv, ne merităm soarta din plin. La modul individual, unii dintre noi poate că suntem doar victime colaterale. Meritorii şi alea …