Am aflat cu stupoare pentru ce se mai scandalizează noii căutători de noduri în papură în comportamentele „corecte politic”. Cică o traducătoare albă nu poate traduce o poetă neagră. Bizar, erau unii acum 200 de ani care spuneau că negrii nu ar putea învăţa pentru că ar fi avut creierul mai mic decât albii … Dar şi mai aproape de noi, negrii nu puteau face o serie de lucruri pe care albii le făceau pentru că albii nu-i lăsau. Şi asta este o treabă condamnabilă. Văd că nu mai e atât de condamnabilă ca principiu, cu condiţia să fie invers. Adică să spună negrii că albii nu mai au voie să facă unele lucruri, pentru că oricum nici nu ar avea capacitatea de a înţelege. Câtă ipocrizie în lumea asta! Că vedem şi la noi azi cum drăguţul de preşedinte îi spune practic ministrului de justiţie să intre să schimbe cursul unor decizii ale unor procurori şi judecători în timp ce până mai ieri asta ar fi fost o inacceptabilă ingerinţă în independenţa justiţiei dacă era „Ciordache” la mijloc. Care „Ciordache” era scandalos „la ei” de ridica degetul mijlociu, după ce mai devreme „muie” era doar o pozitie politică şi civică „la noi”. Parcă până deunăzi era musai să avem încredere în justiţie când îi condamna pe „ei” în orice condiţii şi închidea cazurile celor de la „noi”, nu? Revenind la cazul cu rasismul pe invers, asta arată ce ne învaţă oricum istoria că se întâmplă. Revoluţia franceză, „revoluţia culturală” a lui Mao, instaurarea comunismului la noi în anii stalinismului, toate istoriile astea au ceva în comun. E mereu prezent oportunistul dogmatic şi ticălos care foloseşte, precum Inchiziţia în trecut, anateme cu care să dea în cap tuturor în jur dacă nu se pliază şabloanelor de gândire, limbii de lemn a vremii. Aceşti oportunişti, de cele mai multe ori nişte politruci în devenire, se servesc de asta pentru a ieşi în faţă, pentru a-i teroriza pe ceilalţi întratât încât până la urmă nimeni să nu mai îndrăznească să spună ceva pe un subiect anume, doar ei să se mai audă. Cam ca Vadim cândva, Şoşoacă acum – dacă strigi mai tare şi mai agresiv se cheamă că ai dreptate. Trist e că pare că americanii nu au învăţat nimic din teroarea lui McCarthy … În imagine e o fetiţă care mi s-a părut mult prea drăguţă în odihna ei în piaţa de lângă palatul papilor din Avignon încât să nu o transform într-un subiect ca portret. Întâmplător, era un copil de culoare, peste care au trecut deja 10 ani de atunci.
poze "DECÂT" 