HAOSUL CEREMONIOS

Nu stiu, poate ca era nevoie de o festivitate ca am terminat-o cu Afganistanul. Nu comentez asta. Insa mi se pare de tot rahatul modul in care a fost anuntat evenimentul Oricat de nesimtita a fost Firea, cand era ea primar, aceste evenimente erau anuntate cum trebuie din timp – cand se intampla, ce strazi sunt blocate si pentru cat timp. Azi a fost un haos in Bucuresti pentru ca, desi se anuntase mai demult acest eveniment ca data, detaliile au fost facute cunoscute abia azi dimineata. Eram in trafic si Waze m-a anuntat in timp real ca s-a blocat o strada, nu mi-a zis-o de cand am facut traseul. Asa ceva este rusinos pentru Nicusor, este inadmisibil ca datele de care vorbesc sa fie comunicate chiar in ziua evenimentului. Sau poate gaseste cineva articole din ziua de ieri avertizand despre constrangerile din ziua de azi …

E NEVOIE SĂ TRAGEM O LINIE

Mă uit la ce se întâmplă în jur şi sunt dezgustat. Zilele trecute m-a îngreţoşat panarama din parlament cu isterica aia de Şoşoacă. Sincer, mi-e ruşine că sunt cetăţean al unei ţări unde există astfel de specimene în Senatul său! O ţopârlancă ce, prin accesoriile vestimentare mereu ostentativ cu trimitere la culorile naţionale, pare că vrea să întărească sensul peiorativ pe care l-a căpătat un cuvânt ce era cândva absolut onorabil – mahalagioaică. Oribilă persoană, din toate punctele de vedere. Acum mai este şi episodul atitudinilor şi relaţiilor din cadrul guvernului. Haos moral din care iese iar şi iar că singurii oameni demni de haina politică pe care o îmbracă sunt udemeriştii … Ar cam trebui cândva trasă o linie ca să marcăm o limită a decăderii … Cred ca am mai aratat perspectiva asta, insa varianta cu obiectivul scos in afara campanilei de la Santa Maria del Fiore (n-am gasit una chiar din turn, am gasit una din lanternoul domului).

DEMISIA, MICHELULE !

Dictatorul Erdogan a mai comis o mitocanie iar un reprezentant al Uniunii Europene a avut un scaun, ca sa zicem asa. A lasat-o fara ezitare pe sefa Comisiei Europene sa stea in picioare, facandu-i jocul mitocanului. N-ar fi primul „diplomat” caruia i s-ar cere demisia (in esenta pentru prostie). Dar obrazelor groase nu trebuie sa li se ceara demisia pentru ca-i doare in scaun. Chiar si de 100 de amirali (de fapt 90 pentru ca pe 10 i-a rezolvat deja)! In imagine este scaunul Reginei de la Balcic, pe care l-am mai aratat candva.

COMUNISM CU FĂŢĂRNICIE UMANĂ

Unii poate sunt prea tineri ca să îşi amintească faptul că în comunism este esenţială standardizarea vorbirii într-o formă numită „limbă de lemn”. La capitalişti asta se cheamă „corectitudine politică” dar, în esenţă, tot o formă de gândire totalitară este şi asta. În trecut nu vorbeam de minorităţi etnice ci de „naţionalităţi conlocuitoare”. Nu puteai să te adresezi cuiva cu „domn” sau „doamnă” din moment ce toţi trebuia să fie „tovarăşi”. Cum să spui „angajat”, când omul era clar „în câmpul muncii”? Iată că azi ne îndreptăm spre bizarerii pe care eu le consider grozăvii de-a dreptul, nu o simplă limbă de lemn. Chestia asta cu teama de a mai spune „negru” din cauza BLM. Deja de multă vreme ne controlăm să nu mai zicem cumva „ţigan” ca să nu devină asta „discriminare” (SIC!). Să nu cumva să flirtezi cu cineva, că cine ştie ce MEETOO te paşte pe urmă. Cum să spui despre cineva că are un „comportament autist” când sunt atâtea organizaţii caritabile care ţi-ar lua gâtul pentru asta? Acum teama de a mai zice „mamă” sau „tată” pentru că asta ar fi „limbaj sensibil” în administraţie … Băi, sunteţi normali la cap acolo în hardughia aia de la Bruxelles !??

PRIVIND ÎNAPOI CU MÂNIE

Am aflat cu stupoare pentru ce se mai scandalizează noii căutători de noduri în papură în comportamentele „corecte politic”. Cică o traducătoare albă nu poate traduce o poetă neagră. Bizar, erau unii acum 200 de ani care spuneau că negrii nu ar putea învăţa pentru că ar fi avut creierul mai mic decât albii … Dar şi mai aproape de noi, negrii nu puteau face o serie de lucruri pe care albii le făceau pentru că albii nu-i lăsau. Şi asta este o treabă condamnabilă. Văd că nu mai e atât de condamnabilă ca principiu, cu condiţia să fie invers. Adică să spună negrii că albii nu mai au voie să facă unele lucruri, pentru că oricum nici nu ar avea capacitatea de a înţelege. Câtă ipocrizie în lumea asta! Că vedem şi la noi azi cum drăguţul de preşedinte îi spune practic ministrului de justiţie să intre să schimbe cursul unor decizii ale unor procurori şi judecători în timp ce până mai ieri asta ar fi fost o inacceptabilă ingerinţă în independenţa justiţiei dacă era „Ciordache” la mijloc. Care „Ciordache” era scandalos „la ei” de ridica degetul mijlociu, după ce mai devreme „muie” era doar o pozitie politică şi civică „la noi”. Parcă până deunăzi era musai să avem încredere în justiţie când îi condamna pe „ei” în orice condiţii şi închidea cazurile celor de la „noi”, nu? Revenind la cazul cu rasismul pe invers, asta arată ce ne învaţă oricum istoria că se întâmplă. Revoluţia franceză, „revoluţia culturală” a lui Mao, instaurarea comunismului la noi în anii stalinismului, toate istoriile astea au ceva în comun. E mereu prezent oportunistul dogmatic şi ticălos care foloseşte, precum Inchiziţia în trecut, anateme cu care să dea în cap tuturor în jur dacă nu se pliază şabloanelor de gândire, limbii de lemn a vremii. Aceşti oportunişti, de cele mai multe ori nişte politruci în devenire, se servesc de asta pentru a ieşi în faţă, pentru a-i teroriza pe ceilalţi întratât încât până la urmă nimeni să nu mai îndrăznească să spună ceva pe un subiect anume, doar ei să se mai audă. Cam ca Vadim cândva, Şoşoacă acum – dacă strigi mai tare şi mai agresiv se cheamă că ai dreptate. Trist e că pare că americanii nu au învăţat nimic din teroarea lui McCarthy … În imagine e o fetiţă care mi s-a părut mult prea drăguţă în odihna ei în piaţa de lângă palatul papilor din Avignon încât să nu o transform într-un subiect ca portret. Întâmplător, era un copil de culoare, peste care au trecut deja 10 ani de atunci.

AM BRASARDA MEA, NU-S PIONIER!

Din 22 decembrie am purtat aceasta brasarda. Dimineata am facut drumul protestului de la ICEM/IPROMET pe traseul: Constructorilor, Crangasi, Giulesti, Orhideelor, Dinicu Golescu, prin fata Garii de Nord, Grivitei, Victoriei si am ajuns in Piata Palatului tocmai cand venea elicopterul fugii „odiosului dictator si sinistrei sale sotii”. Pe seara ne-am pus brasardele si am luat (din stocul „garzilor patriotice”) cate un Kalashnikov  blocat pe pozitia „foc cu foc”, cu 5 cartuse, sa pazim institutia de „teroristi”. Am tot pazit-o, colegii mai faceau si „filtre” pe la metrou la Crangasi … Ce naiv, poate chiar tampit am fost … Nu am fost naiv in seara de 21 la Inter si in dimneata de 22, in puhoiul format initial dintr-o mana de oameni care striga „Nu va fie frica, Ceausescu pica!” sau „Veniti cu noi!” catre toti privitorii de la balcoane. Nu, nu atunci, ci aproape imediat dupa. Dar oricat de tampit m-as simti acum, brasarda asta am pastrat-o ca pe un simbol al libertatii mele de dinainte si de dupa 22 decembrie 1989. Si ca semn ca am avut niste sperante candva … deja in negura timpurilor.

POLITICA-I BRĂŢARĂ DĂ HAUR

Ziceam data trecută că negocierile politice ar fi ca pescuitul în ape tulburi. În ziceam lui @Florin că mă refeream la negocierile pentru majoritatea asta, în mod particular. Nu că nu ar fi normal să existe negocieri dar că pare că negocierile astea sunt despre altceva. Nu sunt negocieri despre tabla înmulţirii (adică ce şi cum trebuie făcut în viitor) ci despre tabla împărţirii (adică cine şi cum să poată da iama în resurse). După cum remarcau unii la ştiri e bătaie mare pe dezvoltare, finanţe, lucrări publice, bani europeni dar parcă toţi se feresc de educaţie şi sănătate. Eu zic că_cam sare în ochi …

Poza e de undeva de peste drum de o moschee din Gaziantep (care nu are street view din pacate).