AM BRASARDA MEA, NU-S PIONIER!

Din 22 decembrie am purtat aceasta brasarda. Dimineata am facut drumul protestului de la ICEM/IPROMET pe traseul: Constructorilor, Crangasi, Giulesti, Orhideelor, Dinicu Golescu, prin fata Garii de Nord, Grivitei, Victoriei si am ajuns in Piata Palatului tocmai cand venea elicopterul fugii „odiosului dictator si sinistrei sale sotii”. Pe seara ne-am pus brasardele si am luat (din stocul „garzilor patriotice”) cate un Kalashnikov  blocat pe pozitia „foc cu foc”, cu 5 cartuse, sa pazim institutia de „teroristi”. Am tot pazit-o, colegii mai faceau si „filtre” pe la metrou la Crangasi … Ce naiv, poate chiar tampit am fost … Nu am fost naiv in seara de 21 la Inter si in dimneata de 22, in puhoiul format initial dintr-o mana de oameni care striga „Nu va fie frica, Ceausescu pica!” sau „Veniti cu noi!” catre toti privitorii de la balcoane. Nu, nu atunci, ci aproape imediat dupa. Dar oricat de tampit m-as simti acum, brasarda asta am pastrat-o ca pe un simbol al libertatii mele de dinainte si de dupa 22 decembrie 1989. Si ca semn ca am avut niste sperante candva … deja in negura timpurilor.

POLITICA-I BRĂŢARĂ DĂ HAUR

Ziceam data trecută că negocierile politice ar fi ca pescuitul în ape tulburi. În ziceam lui @Florin că mă refeream la negocierile pentru majoritatea asta, în mod particular. Nu că nu ar fi normal să existe negocieri dar că pare că negocierile astea sunt despre altceva. Nu sunt negocieri despre tabla înmulţirii (adică ce şi cum trebuie făcut în viitor) ci despre tabla împărţirii (adică cine şi cum să poată da iama în resurse). După cum remarcau unii la ştiri e bătaie mare pe dezvoltare, finanţe, lucrări publice, bani europeni dar parcă toţi se feresc de educaţie şi sănătate. Eu zic că_cam sare în ochi …

Poza e de undeva de peste drum de o moschee din Gaziantep (care nu are street view din pacate).

[NONCOLOUR] LIFE MATTERS

Penibilul corectitudinii politice a mai sarit un cal la meciul de fotbal PSG-Istanbul Orasul al-mare … A zis arbitrul de rezerva ca „ala negru” dintre aia imbracati toti la fel in geci verzi-inchis din echipa turca face scandal. Aia, exaltati si necunoscand sensurile cuvintelor auzite, au sarit ca arsi. Blestemul mostenirii limbii latine care n-a reusit inca sa se reformeze la standardele limbii engleze. Negru Voda cred ca se rasuceste in mormant (daca am sti unde este acel mormant am verifica) auzind cat de rasisti sunt romanii de l-au jignit intr-atata pana si pe legendarul fondator al Valahiei, facandu-l „negro” … Dar asa este cand universul se invarte fix si numai in jurul tau, oricata scoala ai avea si oricate idei fixe si paranoice ti-ar fluiera prin calota craniana. E cred ca prima oara cand folosesc o imagine care nu imi apartine. Sursa ei am lasat-o chiar pe decupajul prelucrat si este chiar cea de la Federatia Franceza de Fotbal.

LA ÎNCEPUT A FOST CUŢITUL …

… Si cuţitul era la aşa-zisul Preşedinte … La alegerile astea a pierdut din plin aroganţa agresivă şi a câştigat (prea) neaşteptat furia agresivă care pare să aibă un viitor de aur în teritoriile astea poreclite „ţară”. Au rămas însă ferm pe poziţii autosuficienţa şi tupeul precum şi încrederea că alegătorii sunt idioţi, ca-n vremurile bune ale ciumei portocalii. Adică vedem că partidul cu cele mai multe voturi a pierdut pentru că a scăzut iar cine vine pe turnantă gâfâind ca iepurele lui Esop/La Fontaine (care se lăudase că jar o să mănânce) de fapt a câştigat pentru că a crescut. Iar premierul a demisionat ca nuca-n perete, doar ca să fim noi convinşi că nu se cramponează de putere şi nu pentru că a fost mazilit de Băsescu 2. Şi unii au demisionat din parlament la spartul târgului cu siguranţă şi foarte clar ca să nu mai ia pensii speciale. De fapt există şi o singură plăcere, anume că Petrov nu mai prinde parlamentul şi ratează astfel EBA să ne încânte cu perlele meritorii. Şi l-a luat de mânuţă şi pe Minusculul Titulescu. Asta dacă nu cumva pe ultima sută de metri se trezesc securiştii şi îi mai pun nişte voturi în traistă, la fel ca în vremurile bune …

UŞILE DE DUMINICĂ 263

Să vedem cine va fi peste cine la aceste alegeri, ca între uşile astea. Trebuie să mă îmbrac ca să mă duc la vot. Îi votez pe unii care au scos nişte gogoriţe demagogice din ei şi fac asta doar pentru că ceilalţi (toţi) sunt nişte mizerabili, aroganţi, neruşinaţi şi incompetenţi dovediţi, ceea ce mă ajută să trec peste acele gogoriţe (periculoase totuşi, conceptual vorbind). Să vedem ce iese din treaba asta … În cadru este o clădire de (foarte de) început de secol XV, aflată în marginea oraşului medieval Amersfoort.

VIN ALEGERILE 4

Sa vedem cu ce boi ne vom mai potcovi de data asta …

In imagine e o instalatie care in trecut servea la imobilizarea boilor (dar si a cailor) pentru ca sa fie potcoviti. O descriere a acestui obiect am gasit-o in doua locuri – aici si cumva intr-o imagine de detaliu aici. Ca localizare nu o pot indica decat printr-o imagine sferica, obiectul apare vag in mijlocul imaginii de pe street view din link-ul catre satul Curemonte. Fotografia mea e cam modesta, ca-i facuta cu un aparat bun de pozat la petreceri, un Canon pe care-l manuia draga mea consoarta. Incarcatorul meu se arsese si nu mai aveam cum sa incarc bateriile dedicate ale Olympus-ului.

STAREA NAŢIONALĂ

Mă gândeam să arăt ceva potrivit cu ziua naţională dar mi-am dat seama că am devenit antipatriotic, dacă se poate zice aşa. Am văzut la francezi şi la italieni ce greu se obţinea sarea în trecut, am văzut la olandezi câtă trudă ca să aibă un petic de pământ în plus pe care să-l lucreze, am văzut la turci şi la evrei cât de arid e solul şi cât de restrâns pentru agricultură. Am văzut şi la greci că printre pietre s-au muncit din greu să facă terase, să picure nişte apă la rădăcina măslinilor ălora iar pentru caprele lor multe nu prea îmi dau seama câtă iarbă au, comparativ cu ce e pe la noi. Am văzut la suedezi şi la finlandezi ce greu trebuie să le fi fost când juma’ de an văd soarele mai puţin decâ alţii. La noi, vorba ţăranului, a răsturnat Dumnezeu în ţara asta tot ce ne-ar trebui, doar să culegem. Şi totuşi piaţa e plină de usturoi chinezesc, mere poloneze, roşii de te miri de pe unde, duduie hypermarket-urile de produse din import, masiv din import. Din trei pietre încinse de soare Israelul îşi acoperă integral nevoile de hrană şi mai şi exportă, Turcia cam la fel. Noi? Nu! „Noi, nu”, de fapt e cam în orice privinţă, motiv pentru care mă şi întreb: la ce să mă prefac că mă bucur de 1 decembrie !? Dată fiind starea naţiei, văzând şi episodul maşinilor vechi cu chestii ciudate, mă adaptez şi arăt şi eu o ciumă roşie greu de identificat, la Viscri, pe strada pe care se pare că au betonat-o între timp, în ciuda opoziţiei celor care au muncit din greu ca satul ăla să prospere în ceea ce numim „dezvoltare durabilă”. Alt motiv pentru care să-mi zic că 1 decembrie sucks.

O ROMÂNIE FĂRĂ PROSTIE

De curând rulează pe micile ecrane un film cu titlul „O Românie fără hoţie”. Eu aş prefera întâi o Românie fără prostie. Pentru că se vede clar că asta este o suferinţă endemică şi aparent incurabilă care afectează cel puţin electoratul, ca să nu extind la naţiune. Cum se explică altfel perpetua demagogie dar şi perpetua ipocrizie care par că vrăjesc votantul român, că e ea de la ciuma roşie sau de la ciuma portocalie (uşor decolorată în galben în zilele noastre sau alterată dar uşor de recunoscut în culoarea albastru-verde a lui Petrov) ori că vine de la aerul tineresc şi neprihănit al „proaspeţilor” din politica dâmboviţeană sau dinspre un presupus echidistant cotrocean. Ăştia aparent proaspeţi se bat cu cărămida în piept că vor „fără penali” deşi „fără penali” există şi azi fără probleme, atât timp cât justiţia face ceva în sensul ăsta. Că şi Năstase şi Dragnea au fost condamnaţi şi li s-au retezat şi drepturile electorale, nefiind singurii în această situaţie. Totul e ca procurorul să ceară şi judecătorul să aplice pedeapsa complementară. Dar se poate, există. Mai rău mă tem de un nou instrument care în clasica experienţă a „unităţilor de elită ale lui Petrov” să nu cumva să devină o pură unealtă politică de a faulta adversarii politici în perpetuitate după o „privativă de libertate” de 15 zile . Uite, să zicem că s-ar face cu o privare de libertate inventând ceva zădărnicire cu bună ştiinţă a combaterii bolii pusă în cârca vreunui enoriaş politic mai habotnic, din ăla care „nu vrea botniţă”. Altfel de ce atât efort pentru a bate într-o uşă care e deja deschisă? Oare pentru că demagogia prinde?

În cadru e o fotografie dintr-o casă care nu mai există, unde scara principală era prost calculată, aşa că dacă aveai ceva mai mult de 1,75 riscai să dai cu capul în ea dacă ai fi coborât într-o veselie mai alertă …