TIMPUL NE PUNE CRUCE PÂNĂ LA URMĂ

Ştiam pe cineva fără să ne cunoaştem. Ne urmăream blogurile reciproc, ocazional mai comentam unul altuia. Cateodată mai acid, câteodată mai calin. Scriitorul Erwin Lucian Bureriu din Timişoara avea câteva subiecte predilecte pe blogul său. Dragostea de America, unde fiul şi nepotul s-au rupt de România. Sau relativul dispreţ faţă de regăţeni, superioritatea Timişoarei în toate faţă de Bucureşti. Nostalgia după imperiul austro-ungar, care a făcut totul în timp ce regăţenii n-au făcut nimic. Repulsia faţă de pan-slavismul în care ruşii şi sârbii îşi dau mâna peste ţară (care cu un pic de şansă ar fi putut fi Republica Banathia). Despre dirijori, mari compozitori ai muzicii clasice … În fine, articolele sale erau cu o frecvenţă ridicată chiar dacă uneori mai erau reluate în buclă. În contextul ăsta, la un moment dat am observat că articolele s-au oprit. După o vreme am pus o întrebare în ultimul său subiect, de pe 5 iulie, legată bineînţeles de starea de sănătate. Trecuseră trei săptămâni de la ultimul articol, am rămas în moderare şi atunci am bănuit că se întamplase ceva. Am folosit instrumentul tuturor disponibil şi aşa am dat peste anunţul filialei Uniunii Scriitorilor Timiş, care anunţa încetarea sa din viaţă. Moartea, până la urmă, este absolut inevitabilă, important este cât persistă memoria cuiva.

Fie-i odihna veşnică şi o memorie îndelungată şi pozitivă!

Am ilustrat cu o biserică din Theologos, Thassos.

CINE ARATĂ BINE LUMEA TE VEDE

Când eram (mai) mic nu înţelegeam zicala “cui pe cui se scoate” pentru ca mă gândeam doar la cuiele metalice din contemporaneitate. De fapt, ca să înţelegi zicala trebuie să te întorci în dulgheria medievală, pe vremea când piesele se asamblau cu cuie din lemn iar dezasamblarea presupunea utilizarea altor cuie din lemn ca sa le scoată pe cele deja montate. Probabil aşa s-or fi gândit şi nişte găzari-petrolişti din Norvegia, că gaz pe gaz se scoate. Lumea întreagă a luat-o razna cu inflaţia, peste tot fiind invocat preţul hidrocarburilor care a crescut nesimţit. Inflaţia i-a prins din urmă pe băieţii din Norvegia aşa că s-au gândit să facă o grevă ca să primească mai mulţi bani pentru că, din cauza ei, le-au crescut costurile prea tare … De fapt, ei nu făceau decât să aplice zicala “au turnat gaz pe foc” pentru că rezultatul a fost imediat creşterea şi mai accentuată a preţurilor la gaze, pe motiv de speculă.  Pentru ca să nu “cadă din lac în puţ”, guvernul Norvegiei a intervenit şi a calmat situaţia, astfel că preţurile au luat-o în jos, dezamăgindu-i probabil pe speculatori. Aşa mi-am adus aminte de zicala lui Hagi – “cine face bine lumea te vede”, motivul parafrazei din titlu. În imagine se vede o platformă petrolieră din perimetrul Prinos, între Thassos şi Kavala, unde a mai fost un incident grevist în cursul acestui an.