Ştiam pe cineva fără să ne cunoaştem. Ne urmăream blogurile reciproc, ocazional mai comentam unul altuia. Cateodată mai acid, câteodată mai calin. Scriitorul Erwin Lucian Bureriu din Timişoara avea câteva subiecte predilecte pe blogul său. Dragostea de America, unde fiul şi nepotul s-au rupt de România. Sau relativul dispreţ faţă de regăţeni, superioritatea Timişoarei în toate faţă de Bucureşti. Nostalgia după imperiul austro-ungar, care a făcut totul în timp ce regăţenii n-au făcut nimic. Repulsia faţă de pan-slavismul în care ruşii şi sârbii îşi dau mâna peste ţară (care cu un pic de şansă ar fi putut fi Republica Banathia). Despre dirijori, mari compozitori ai muzicii clasice … În fine, articolele sale erau cu o frecvenţă ridicată chiar dacă uneori mai erau reluate în buclă. În contextul ăsta, la un moment dat am observat că articolele s-au oprit. După o vreme am pus o întrebare în ultimul său subiect, de pe 5 iulie, legată bineînţeles de starea de sănătate. Trecuseră trei săptămâni de la ultimul articol, am rămas în moderare şi atunci am bănuit că se întamplase ceva. Am folosit instrumentul tuturor disponibil şi aşa am dat peste anunţul filialei Uniunii Scriitorilor Timiş, care anunţa încetarea sa din viaţă. Moartea, până la urmă, este absolut inevitabilă, important este cât persistă memoria cuiva.
Fie-i odihna veşnică şi o memorie îndelungată şi pozitivă!
Am ilustrat cu o biserică din Theologos, Thassos.
poze "DECÂT" 