Pe la piata Obor, cineva rezista inca tentatiei. Blocul arata cu totul altfel la origine.
Arhivele lunare: iulie 2019
UŞILE DE DUMINICĂ 192
Din nou prin Amersfoort.
CE BINE-MI PARE CĂ AM LUAT ŢEAPĂ/CE BINE-MI PARE CĂ M-AM PIERDUT
Mergeam în piaţă când mi-au picat ochii pe şosetele de bumbac albe. Am cumpărat, eu căutând întotdeauna bumbacul. Şi nu era orice bumbac ci unul antibacterial! Aşa scria mare pe etichetă, nu? NU! Etichetă e însă şi pe verso şi de acolo, mai mic ce-i drept, reiese compoziţia reală.
Deci ţeapă! E vina mea totuşi, că nu m-am uitat cu atenţie înainte să cumpăr, mai ales că pe etichetă e desenată ceva marijuana. Nu, nu-i marijuana, dacă te uiţi mai atent îţi dai seama că vorba de bambus. Iar bambusul, se ştie, trebuie să aibă cândva vreun strămoş comun cu bumbacul. Probabil undeva prin Triasic …
PS: am uitat de „fÂr cusÂtur„
UŞILE DE DUMINICĂ 191
In holul unei gari date in folosinta in 1876, reabilitata intre 2008 si 2012. E in zona Lyon-ului vechi si poarta numele Gare de Lyon – Saint-Paul.
NOAPTEA PE ULIŢĂ 28
Tot undeva in Thassos. Nu ma hotaram pe care s-o aleg spre expunere …
DON’T LEAVE ME THIS WAY
Pe motanul asta l-am mai aratat o data odata.
Cantecul mi-a placut mai mult in varianta anilor ’80 decat in varianta a doua din anii ’70 pentru ca despre cea originala (care e tot din anii ’70) nu prea stiam.
UŞILE DE DUMINICĂ 190
Semn de evacuare la misto, deasupra usii de nord a bisericii fortificate din Prejmer. Cred ca toata lumea stie ca de usa asta nu se mai foloseste nimeni dar birocratia a cerut probabil sa se amplaseze becul acolo … Am ales usa asta si in memoria tatei, ca ar fi implinit 82 azi. Nici lui nu-i placeau de loc chestiile astea evident mincinoase dar formal birocratice.