NOAPTEA PE ULIŢĂ 43

A murit un mare mester imbarligator in politica externa americana, cel care a reusit sa o duca in zona pentru care o mare parte a lumii ii uraste pe americani. Evident, ura decurge din motive adesea ilustrate in filmele de la Hollywood, anume uzul fortei brute dublata de renuntarea la motivele ce tin de morala si accentuarea mai mult a celor aducatoare de presupuse beneficii de putere si bani. Henry Kissinger a fost promotorul acestei orientari pe care a asociat-o mai curand cu nuanta peiorativa a termenului care o defineste si cu care este cel mai asociat – „realpolitik”. Nu am poze din America, nu am poze din orasul sau natal din Germania dar pot ilustra cu Ierusalim, „capitala eterna” a poporului evreu. Din pacate, nu e street view pe acolo si nici n-as putea sa identific cu precizie locul unde am facut fotografia. Pot doar sa spun ca e pe undeva la vreo doua minute de Poarta Damascului si la vreo 10-12 de Herod’s Gate Ascent

OLANDEZUL ZBURĂTĂCITOR

Am văzut ştirea conform căreia bunul Mark Rutte, fost prim-ministru olandez (pardon, neerlandez, ca sa nu zic din Ţările Josnice), ar fi un potenţial nou şef la NATO. Eu sper că bulgarii să aibă destul zvâc şi noi pe lângă ei ca să nu promovăm un şef la NATO care cu aroganţă ne-a ţinut pe bara Schengen ani de zile cu tot felul de pretexte. Şi asta pentru că ţara lui a luat-o pe valul extremismului care, până la urmă, l-a măturat din funcţie chiar şi pe el. În fond, motive putem găsi şi noi oricând – nu dă bine ca NATO să fie condusă de cineva provenit dintr-un stat care a luat-o pe această pantă politică. Ca în cazul acestei celebre case din Utrecht, care se află în patrimoniul mondial UNESCO. O fi ea casa Schroeder un punct de cotitură în arhitectură dar, dacă ne uităm cu atenţie, balustradele balcoanelor nu respectă în niciun fel normele de siguranţă dacă în balcoane ajung copii …

SE CAM AŞTERNE UITAREA

Nu am fost foarte atent la ştiri pe 14 şi pe 15 dar am senzaţia că nu prea s-a zis nimic despre aniversarea unei revolte anticomuniste din urma cu 36 de ani. Aşa că şi eu am uitat. Dar mi-am amintit că, proaspat recrut în armată fiind în noiembrie 1987, am fost vizitat de mama în unitate. Era cam îngrijorată că eram în armată tocmai când s-ar fi putut naşte o revoltă generală, cum n-a fost decât abia doi ani mai târziu. Bineînţeles că am aflat pe şoptite despre ce auzise la Europa Liberă despre revolta muncitorilor de la Braşov. Azi vedem că nu prea mai sunt muncitori dar spiritul comunistoid e încă bine-merci la nivelul de sus al statului … Iar “Conducătorul” actual huzureşte în safari şi nu printre amicii din dictatura din Iran