UŞILE DE DUMINICĂ 347

Din nou in Mogliano Veneto, o poarta la care s-a lucrat cu un proiect.

ONE TOWER TO GO

Zilele trecute, primarul general s-a gândit să dea înainte cu demolarea Cathedral Plaza, clădire considerată ilegală de instanţele de judecată. Acum, cu oarecare jenă în taste, recunosc că nu ştiu cum se repartizează astfel de cazuri judecătoriilor. Pare bizar că un litigiu între o arhiepiscopie cu sediul în Bucureşti şi o societate cu sediul în Bucureşti, în jurul legalităţii construirii unui edificiu în Bucureşti, este rezolvat irevocabil de curtea de apel Ploieşti, fiind dat peste cap apoi de curtea de apel Suceava. După aceea, în aceeaşi cauză, Tribunalul Dâmboviţa dispune demolarea iar curtea de apel Ploieşti (din nou) o întoarce ca în oraşul respectiv şi zice că demolarea decisă este irevocabilă. Mă intreb ce părere ar fi putut avea judecătoria Babadag în această speţă … Una peste alta, situaţia este una care evidenţază fie neclaritatea legii, fie şubrezimea sistemului nostru de justiţie care decide lucruri de neînţeles. De neînţeles pentru mine este cum poate fi considerată această autorizaţie ilegală doar pentru că a fost semnată de primarul sectorului 1 şi nu de primarul general în condiţiile în care această competenţă de autorizare, conform legii 50/1991, art. 4 litera d), coroborate cu prevederile aceluaşi articol, litera c), ERA A PRIMARULUI DE SECTOR în februarie 2006. Zic asta pentru că februarie 2006 (luna autorizării) este în intervalul de timp dintre intrarea în vigoare a Legii 119/2005 (de aprobare a OUG 112/2004, care lăsa primarului general doar autorizările asupra monumentelor clasate, nu şi a zonelor lor de protecţie ori a zonelor protejate) respectiv a Legii 261/2009 (care aprobă cu modificări OUG 114/2008, redefinind competenţele primarului general prin raportare la art. 3 lit. b) a legii, la acea dată excluzându-se oricum zona de protecţie a monumentului istoric menţionată în forma din 1991 a legii, speţa litigiului fiind legată tocmai de situarea în zona de protecţie a monumentului). Oricum ar fi, investitorului nu i se poate găsi nicio culpă, el construind în baza unei autorizaţii de construire care şi-a făcut efectele juridice până la recepţia la terminarea lucrărilor din 2010 în timp ce autorizarea a fost declarată ilegală abia prin 2011. Adică putem spune că, dacă această clădire este ilegală, vina este exclusiv a autorităţilor publice care s-au bâlbâit în competenţe din cauza unui cadru legislativ mult prea, ba aş zice chiar excesiv de fluctuant. Cumva poate părea normal ca unii “influenceri” politici din PSD să încurce borcanele şi să arunce perdele de fum de tipul: “Ar fi interesant, de exemplu, de aflat ce părere are domnul Nicușor Dan despre arhitectul-șef al Capitalei de la finalul anilor 2000, cel care a autorizat construirea Cathedral Plaza. De curiozitate!”. E uşor înspăimântător (totuşi) pentru că acest domn care zice asta a fost şi ministru şi e şi vicepreşedinte al organizaţiei sale din sectorul care a emis autorizaţia buclucaşă, deci ar trebui să înţeleagă de ce arhitectul şef al capitalei n-are treabă în autorizarea respectivă sau măcar să aibă el curiozitatea de a înţelege problema înainte să bage şopârle. Ar fi mai multe de scris, poate în altă parte, unde ultimul articol a rămas din timpul pandemiei. În imagine, de la dreapta la stânga, se văd a doua cea mai înaltă clădire din Bucureşti până în 2007 (după Casa Scânteii) şi Cathedral Plaza, turn care ar trebui demolat pe banii noştri. Cred eu că vom plăti noi toţi milioanele de euro reprezentate de despăgubiri şi de costuri efective de demolare pentru că acea culpă a ilegalităţii este doar a autorităţilor publice care ne reprezintă atât de jalnic. Cadrul de mai jos este unul ceva mai larg, în care intră şi pasajul Basarab, cu Palatul CFR şi colosul din calea Griviţei.

PĂSĂRET 3

Pe cand venise in Silva Blacorum et Bissenorum, Viktor Orban a facut niste declaratii catalogate drept rasiste, legate de faptul ca unele tari nu ar mai fi natiuni odata ce s-au amestecat cu non-europeni. In esenta afirmatia este destul de adevarata dar „suna ca dracu'” (ca sa ne amintim de decembrie 1989). E urat sa le spui francezilor ca sunt minoritari in Paris si ca nationala de fotbal nu mai e ce-a fost in perioada interbelica. Si se pare ca Orban nici macar nu (R)EGRETA ce-a spus … In imagine este o egreta mare din Delta Dunarii

VESELIE ÎN EXCES

Am văzut în multe locuri din Italia aceste steaguri. Astea sunt, evident, din Veneţia. Nu lipsesc însă nici de la Florenţa sau de la Roma. În vremuri medievale semnele de pe casă indicau asesea religia sau profesia proprietarului.  Acum sunt alte motive. Unul ar putea să fie, oare, că se uită la emisiunile promovate masiv de MTV ?

UŞILE DE DUMINICĂ 346

O usa din strada Nicolae Beldiceanu din Bucuresti. Usa e incadrata de alte doua usi de garaj, una dintre ele fiind inlocuita candva dupa 2018. Banuiesc ca fara niciun aviz, desi cladirea este in zona construita protejata 10-Dorobanti. Tripleta arata acum asa:

QUESTA MERDA DEL TUO CANE

Zilele trecute am văzut la TV un spectacol dezgustător oferit de un personaj coborât parcă din coasta lui Vadim Tudor în platourile de filmare. Un mahalagiu abject, o trompetă care spune lucruri despre Băsescu acum deşi în trecutul nu foarte îndepărtat era un slugoi al acestuia. Pe modelul câinelui turbat, în nemernicia lui specifică băsiştilor, aşa cum frumos era recitată la îndemnul “spune Bastus!”. Subiectul discuţiei era, printre altele, “modul neglijent” în care nişte oameni au desemnat nişte arii protejate, chipurile ca să saboteze independenţa energetică a ţărişoarei. Cam ca la Roşia Montană, unde prosperitatea ţării este pusă în pericol pentru că unii ar fi aşezat satul peste perimetrul proiectatului iaz de decantare a cianurilor şi nu invers, adică nu lacul ăla blestemat a fost imaginat peste teritoriul satului  vechi de sute de ani. Deci, tema stupidă din discuţie ar fi scoaterea unor perimetre ale hidrocentralelor din ariile protejate şi “compensarea” cu nişte terenuri alături. Cât de cretin e conceptul ăsta !? E ca şi cum am zice că ar trebui să scoatem mânăstirea Cozia din lista monumentelor, că terenul e prea valoros ca să nu producă şi, la schimb, băgăm în listă coşmeliile parazitare construite neruşinat peste drum … Mahalagiul care propagă ideile astea e un personaj care nu si-a publicat CV-ul (pare că niciodată acest CV nu ar fi fost disponibil) deşi de ani de zile e figură publică, fiind deputat. Cât timp astfel de jivine sunt cocoţate în zonele de reprezentare, ţara asta nu are cum să se facă bine. Poza e făcută pe o străduţă liniştită din Mogliano Veneto unde, la câteva zile după ce am trecut eu pe acolo, a fost şi Google Street View să dea o actualizare.

NOAPTEA PE ULIŢĂ 40

O noapte linistita in urma cu 14 ani, la Genova, privind la gara Brignole din piata Giuseppe Verdi.

UCIDEREA ARHITECTURII ANILOR ’60 (2)

Pentru ca zilele astea am vazut ca s-a incins o discutie despre criza litoralului romanesc, ma intorc la unul dintre motivele acestei crize. Ceea ce a fost candva o dezvoltare cu cap, a devenit azi o cacofonie. In imagine e una dintre casele de vacanta ale priviliegiatilor inceputului anilor 1960. Foarte eleganta si iesita din timpurile sale. Imi place si tipul asta de umbrela de soare din beton armat care se mai regaseste si prin alte parti ale litoralului vremii, cat or mai rezista. Mai sunt multe imagini de la inceputurile acestui context din Mangalia. Cladirea asta apare in doua vederi mai detaliat. Prima e luata dinspre mare si a doua luata dinspre situl arheologic Callatis.