NOAPTEA PE ULIŢĂ 43

A murit un mare mester imbarligator in politica externa americana, cel care a reusit sa o duca in zona pentru care o mare parte a lumii ii uraste pe americani. Evident, ura decurge din motive adesea ilustrate in filmele de la Hollywood, anume uzul fortei brute dublata de renuntarea la motivele ce tin de morala si accentuarea mai mult a celor aducatoare de presupuse beneficii de putere si bani. Henry Kissinger a fost promotorul acestei orientari pe care a asociat-o mai curand cu nuanta peiorativa a termenului care o defineste si cu care este cel mai asociat – „realpolitik”. Nu am poze din America, nu am poze din orasul sau natal din Germania dar pot ilustra cu Ierusalim, „capitala eterna” a poporului evreu. Din pacate, nu e street view pe acolo si nici n-as putea sa identific cu precizie locul unde am facut fotografia. Pot doar sa spun ca e pe undeva la vreo doua minute de Poarta Damascului si la vreo 10-12 de Herod’s Gate Ascent

POATE CĂ ÎNCEPE …

Când violenţa produce violenţă pe un fond fundamentalist, lumea se aprinde foate uşor peste tot. Ignoranţii sunt foarte uşor de stârnit cu teme religioase şi nu îmi dau seama cât de nechibzuiţi pot fi unii încât să incite pe astfel de teme, în mod chiar repetat. În Palestina va fi permanent o bombă amorsată iar fitilele sunt peste tot în jur şi în interior. Atât timp cât sprijinitorii Israelului nu vor comunica ferm că Israelul face o prostie susţinând proprii fundamentalişti care presează pentru colonizarea continuă a Cisiordaniei şi pentru îngrădirea şi mai mare a palestinienilor din teritoriile ocupate, furia arabilor în lume va fi încă şi mai mare. Ne paşte al treilea război mondial pentru că în Israel nu mai există un Solomon ci doar un Netanyahu şi pentru că Evul mediu timpuriu există încă în capetele care conduc regimul odios din Iran, în condiţiile în care masele n-au nici măcar cunoştinţele elementare de istorie a locurilor, fie veche fie recentă, ca să înţeleagă pe deplin ce se întâmplă în jurul lor. Problema este că şi în Israel există o astfel de respingere a istoriei şi a principiului “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. În trecut evreii au fost foarte supăraţi (pe bună dreptate) pentru că au fost constrânşi de limitele unor ghetouri sau de nerecunoasţerea unor drepturi de proprietate sau de cetăţenie în statele unde au trăit. De ce s-ar purta la fel dar chiar mai rău cu palestinienii care erau în Palestina la ei acasă? Evreii sunt creditaţi cu inventarea terorismului în antichitate dar şi prin acţiunile lor din mandatul britanic asupra Palestinei. Pentru ei, acei terorişti istorici sunt nişte eroi dar ceilalti (teroriştii palestinieni) sunt doar nişte terorişti motivaţi de răul absolut. Merge aşa, să vedem lucrurile exclusiv în alb şi negru, bine şi rău? E limpede că ăia cu zecile de mii care au fost dislocaţi din pământurile lor şi care au produs generaţii de refugiaţi în Liban sau in Gaza nu vor fi niciodată altceva decât nişte duşmani ai evreilor dacă nu se face nimic pentru ei de către Israel şi SUA împreună cu ţările bogate şi cu vecinii arabi. Poate este mai rentabil însă pentru unii să se facă mai curând nişte cheltuieli militare împotriva lor decât pentru rezolvarea situaţiei de la cauze? În cele din urmă vom suferi cu toţii din cauza acestei politici păguboase, exprimate câteodată foarte agresiv şi ruşinos în spaţiul public. Ar fi putut scrie Eminescu scrisoarea a treia bis: Cum nu vii tu Solomon doamne, ca punând mâna pe ei, să le-o tai frumos în două, la arabi şi la evrei?

FUGA PE LÂNGĂ EGIPT

În nebunia asta din Palestina istorică mi-am adus aminte de o poză din Ierusalimul de est. Dinspre zidurile vechiului Ierusalim se vede la est o zonă mai prăpădită. Palestinienii aîa din Gaza sunt de N ori mai prăpădiţi şi, în consecinţă, mai frustraţi decât cei din zona asta de la est de Ierusalim. Faptul că nu s-a oprit deloc politica de colonizare israeliană în zona de la est de Ierusalim le mai şi dă apă la moară ălora radicali şi înghesuiţi de lângă Egipt. Sper să se mai nască vreun Solomon în stare să judece situaţia în aşa fel încât să găsească acea soluţie miraculoasă care să stingă la un moment dat conflictul ăsta ce pare etern.