
Usa intrarii de serviciu a fostului sediu al Societatii Generala, corpul construit in 1914. E o usa care se vede cu greu din Google street view.
Usa intrarii de serviciu a fostului sediu al Societatii Generala, corpul construit in 1914. E o usa care se vede cu greu din Google street view.
La Amersfoort, un pic in afara orasului medieval, am vazut aceasta plutitoare, care astazi pare ca nu mai exista (or fi scufundat-o intre timp). Dar atunci cand am pozat-o eu statea bine in contextul industrial (istoric deja) al acestui canal.
Rămaserăm fără ministrul trupelor din cauza populismului extrem în care trebuie să ne scăldăm. Nu mi-e simpatic Dâncu; mi se pare uşor cam prea preţios în raport cu impresia mea legată de consistenţa dumnealui. Dar nici Iohannis nu mi-e, ba chiar mi se pare un demagog găunos desăvârşit, care bagă numai şopârle. Nu mi s-a părut că Dâncu ar fi spus ceva incorect legat de conflictul din Ucraina. Doar că, după cum am zis, corectitudinea politică impune azi ca să stai doar în rând cu lumea, oricât de ineptă ar fi lumea asta. Trebuie să stai în camuflaj în toată nebunia asta a “omuleţilor verzi”. Omuleţul verde din imagine a fost fotografiat pe insula Torcello unde am reuşit să ajung a treia oară şi tot pentru a treia oară am reuşit să ratez accesul în rotonda pe care voiam să o vizitez. Abia când m-am uitat acasă pe fotografii am constatat că pe omuleţul verde stătea camuflată o şopârlă.
Am vazut ieri un episod bizar de la congresul comunistilor din China, cu fostul mai-marele tarii saltat de subsuori si dat afara din sala. In imagine e un fel de usa dosnica dar pe fatada principala a unei case din Craiova, fiind sparta intr-o fosta fereastra de demisol. Deasupra e un personaj scos din circuit pentru o vreme si revenit ca in zicala aia – „daca cineva te da afara pe usa atunci tu sa intri pe fereastra”. Bag seama ca a vrut sa o faca atat la figurat cat si la propriu …
Probabil că în vremurile astea tulburi a scăzut numărul celor cărora li se urează “casă de piatră”. Fotografia casei de apă tulbure de aici este una întoarsă la 180 de grade, aceasta fiind făcută din Corte Zambelli, prin golul către canal din spatele acestei imaginii de localizare Google Street View.
O poza intamplatoare, cu telefonul, langa Podul Izvor.
O usa din Bucuresti, strada Constantin Daniel. Ca o continuare a constatarilor din postarea anterioara, cladirea asta mai avea inca toate finisajele precum si tamplariile originale neoromanesti in 2009. Intre timp, una dintre ferestre a fost „imbunatatita”.
Detaliul unui gard din strada Puţul de piatră, făcut pe vremea “când se potcovea puricele cu nouă zeci şi nouă de ocale de fier”. Adică atunci când detaliul conta şi când meşterii puteau să-l execute cu eleganţă. Un cadru mai larg, pentru a vedea şi soclul sau pilastrul, tot cu execuţie măiastră şi îmbătrânite frumos. Pentru că am putea să spunem – nu-i aşa? – că lucrările astea vechi îmbătrânesc şi capătă patină în timp ce astea noi, când îmbătrânesc, doar capătă un aspect dezolant. Să ne bucurăm de vederea lui până nu vine cineva să-l schimbe cu unul din ăla nou şi manelist, dublat şi de ceva plăci de policarbonat …
fotografii cum au cazut
despre ce se maninca in Bucuresti - si cu ce se maninca Bucurestiul
fotografii cum au cazut
Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.
Food & Wine
impresii de călătorie, artă, cultură, spiritualitate, gastronomie, vinuri
For the Love of Art and Design
fotografii cum au cazut
fotografii cum au cazut
notes to oneself | heritage | architecture | travel | photo(s)
ATELIER DE UMOR MECANIC
altPHel
fotografii cum au cazut
Blog cu braşoave de Cluj
Autor ERWIN LUCIAN BURERIU. Membru al Uniunii Scriitorilor România din 1968, cu 18 cărți apărute. Antet; senzaționala planare peste San Francisco...
un fel de blog... un fel de atitudine