URSU’, BĂĂĂ!

Într-o zi a anului trecut am zis sa iau drumul de la Sibiu spre casă pe Transfăgărăşan. Bineînţeles, pe drum am văzut vreo 6 urşi, cel din imagine fiind doar unul dintre ei. N-am oprit, nu le-am dat să mănânce cum o fac, de regulă, majoritatea turiştilor, care aleg drumul ăsta inclusiv în speranţa că poate o să-şi facă vreo poza selfie cu un urs. S-au înmulţit foarte mult ştirile cu urşii în preajma unor localităţi unde nu ne-am fi aşteptat. Ieri era despre un accident cu un urs lovit pe autostradă şi pe urmă eutanasiat din cauza asta. Acum eu deja mă mir că ăştia deştepţi de la putere, care consideră o ruşine stagnarea unei autostrăzi pentru că n-au fost în stare să gândească zone de tranzit pentru migraţia faunei (nu doar a urşilor), nu s-au gândit să taie şi toate pădurile ca să nu mai aibă unde să se ascundă urşii ăstia (a se vedea unele comentarii din articolul respectiv). Cu ocazia asta mai şi dezvoltăm economia, satisfacem nevoia investitorului strategic IKEA … Nu e o idee bună? Dacă mai e loc printre discuţiile cu Firea, Burduja şi victima politică_Cârstoiu, poate se mai şi dezbat lucrurile astea care ţin de protejarea mediului prin vreo campanie.

8 comentarii

UŞILE DE DUMINICĂ 437

Un frumos aparat de acces din 1935 (dupa cum scrie pe placuta cu numele arhitectului) de pe strada Spatarului din Bucuresti. Una dintre nenumaratele cladiri moderniste ale anilor 1930-1940 nepuse in valoare desi dau un important caracter al capitalei, caracter neglijat total pana acum.

3 comentarii

NEOSTALINISMUL CARE UMBLĂ CU NEONAZISMUL ÎN GURĂ

Există o individă la Moscova ce şi-a asumat adunarea în gura ei a tuturor aberaţiilor agresivităţii istorice a Rusiei, fie ea ţaristă, stalinistă sau putinistă. Tot aia e, e o linie continuă de jefuitori criminali fără nicio ruşine. Ultima mostră de tupeu este afirmaţia conform căreia în Republica Moldova s-ar produce o românizare forţată. Deci năvălitorii ăştia “paşnici şi civilizaţi” care au pus ghearele pe o parte din Moldova în 1812 au ajuns de la o inexstenţă statistică iniţială la pretenţii de posesie absolută. Nu singuri căci în mai puţin de 100 de ani după 1812 ei au deversat acolo nenumăraţi venetici din toate etniile imperiului dar şi din alte părţi pierdute de otomani. Deşi este în general minimalizată partea asta, din teamă de a nu genera acuzaţii de antisemitism, evreii colonizaţi de ruşi în Basarabia (mai mulţi chiar decât ei, cu o pondere de aproape 12%) nu au fost chiar prietenoşi cu românii. Despre ostilitatea manifestată la evacuarea trupelor române după ultimatumul sovietic eu ştiu direct de la bunicul meu vitreg. Acesta mi-a spus că dezvoltase o stare antisemită ca urmare a faptului ca a fost scuipat şi huiduit de către evrei la momentul marşului retragerii respective a trupelor române din 1940. O fi minţit şi exagerat el, cum s-ar putea înţelege din acest text (la p. 17 mai ales) care nu neagă totuşi ostilitatea asta şi obedienţa faţă de sovietici. La fel de agresivi şi de cozi de topor, găgăuzii care s-au oploşit acolo după raptul teritorial rusesc vorbesc acum de patriotism trădat de moldoveni. Ce poate fi mai tupeist decât atât? Dar, nu întâmplător, unul dintre iluştrii reprezentanţi ai acestui neam a făcut rău României în slujba stăpânilor stalinişti şi înainte şi după 1989. Cum ar zice cineva, ăsţia sunt reprezentanţii cu rădăcini de stepă şi cu spatele pe tancurile ruseşti … În imagine este (iar) statuia unui terorist bolşevic încă pe soclu la Chişinău. Un alt mardeiaş din istorie atat de potrivit adulaţiei cotropitorilor care umblă permanent cu “denazificarea” în gură, printre ăia fiind şi din ăştia, “patrioţi moldoveni” de altă etnie decât cea rusă de care aminteam mai sus. Nu sunt xenofob dar nu prea mai înghit felul în care suntem reprezentaţi politic, fel care duce la convingerea că în capul românilor se poate […] oricine fără vreo jenă sau teamă de vreo repercusiune.

2 comentarii

LUMEA E MICĂ

Mai ales când o vezi de sus, pare foarte mică. Dar chiar este. Uite, am schimbat câteva rânduri de conversaţie pe un blog cu cineva pe care nu o cunosc dar care constat că a călcat prin aceleaşi locuri pe unde am călcat şi eu, făcând o poză care are aproape aceeaşi orientare (dar cu încadrare mai largă) precum cea pe care o arăt eu aici. Poza ilustrează oraşul vechi reconstituit de polonezi la Varşovia, după ce fusese ras de nazişti în timpul celui de-al doilea război mondial. Este făcută de pe terasa Palatului Culturii, pe care l-am mai prezentat din depărtare dar şi mai din apropiere. O colecţie mică de imagini ale Varşoviei am mai folosit şi pe vechiul blog. Prin urmare, fără să ne cunoaştem, am fi putut chiar să ne intersectăm, dacă am fi fost acolo şi în acelaşi moment. Ce, nu vi s-a întâmplat niciodată să daţi peste cineva cunoscut în vreun aeroport din altă ţară? Mie da, pentru că lumea chiar e mică.

Scrie un comentariu

CUM SUNA CEASUL MONUMENTELOR 2

Pentru ca am vazut un articol referitor la o vizita de o zi in Bucuresti, am cautat una dintre cele mai recente fotografii pe care le-am facut in oras. Este turnul cu ceas al Colegiului Lazar, care se afla pe artera care era destul de proaspat deschisa atunci cand s-a construit. O zi in Bucuresti este insuficient si trebuie ca sa stii ce vrei sa vezi mai intai. Uite, de exemplu, prietenul @Raiden face un ghidaj printr-un cartier unde era concentrata populatia evreiasca inainte de emigrarea masiva de dinainte dar mai ales de dupa razboi. Doar in acest tur tot ai avea nevoie de vreo 4 ore.

Scrie un comentariu