UŞILE DE DUMINICĂ 349

Sunt o multime de icoane facatoare de minuni (unele facatoare de lumini, dupa caz) in tara si una isi incheie astazi un mic pelerinaj facut in cautare de ploi. Si usa de la Prejmer din imagine ar putea fi una facatoare de minuni, daca ar si putea cineva iesi pe ea. Am mai facut referire la asta cand am aratat-o fotografiata din interiorul bisericii. Atunci am aratat-o si cu gandul la tata, pe care, printr-o coincidenta poate, l-am si visat noaptea trecuta …

O SĂ TRAGEM BARCA PE USCAT

Cred că nu este suficient de popularizat cazul dezastrului ecologic din jurul Mării Aral care s-a petrecut în mai puţin de 50 de ani. Nivelul apelor râurilor de la noi este în continuă scădere. Probabil nu avem noi imaginea completă dar, dacă te uiţi la descrierile istorice ale apelor râului Bâc la Chişinău sau ale Dâmboviţei la Bucureşti până spre finalul sec. XIX şi apoi te uiţi la debitul ridicol de azi al acestor râuri, cred că am putea înţelege ce se întâmplă. Am pe undeva o hartă a României de la începutul anilor 1960 pe care sunt marcate lacurile pline de peşte din fosta luncă a Dunării. Lacurile alea au fost secate la modul cel mai imbecil pentru a face agricultură, generând în cele din urmă deşertificarea zonelor respective. Apele freatice sunt din ce în ce mai jos şi mai poluate mai peste tot. Unii oameni nu au înţeles nici până azi că apa tinde să devină mai preţioasă decât orice, motiv pentru care orice risc precum intenţia de a extrage gaze de şist trebuie eliminat şi combătuţi cu toate forţele toţi propagandiştii care vorbesc de bogăţii neexploatate. Acele bogăţii ar costa foarte scump, la fel cum goana din anii 1960 după bumbac profitabil îi costă azi pe riveranii fostei Mări Aral … Evident, barca din imagine e o gondolă de secol XVIII ce zace expusă la Palatul Dogilor din Veneţia.

UŞILE DE DUMINICĂ 348

Pentru că s-au întâlnit la Soci Sultanul şi Ţarul, am gândit să arăt poarta unei moschei din Gaziantep. Starea financiară a Turciei îl face pe Sultan să caute să pupe poala caftanului Ţarului. Dacă ar fi mai mulţi turişti ruşi în Türkye, ar putea obţine ceva ruble cu care să-i plătească apoi gazul şi să mai facă economie la dolari. Cu economia făcută şi cu permisiunea Ţarului, ar putea apoi să-i mai ciomăgească un pic pe kurzi prin Siria … Dar, după cum cred că îşi dă seama toată lumea, asta n-are nimic în comun cu religia şi poarta lăcaşului de cult.

O LUME NEBUNĂ

Globul ăsta terestru uşor dezumflat era plasat lângă intrarea principală în gara centrală din Bruxelles. Întâmplător, zona geografică expusă e aia unde chinezii se consideră din ce în ce mai tare stăpâni neîngrădiţi. Totuşi, nu înţeleg de ce nu se reacţionează internaţional pentru a spune că nu totul e o singură Chină, recunoscând independenţa Taiwanului. Asta ar fi cu certitudine o recunoaştere mult mai legitimă decât a provinciei Kosovo. Vedem ce păţesc ăia din Hong Kong de facto (autonomia de 50 de ani e deja cu pumnul în gură) şi ce vor păţi şi mai tare după ce o să le sune ceasul de jure, prin 2047.