Usa „de la o moara” cum s-ar spune in popor. Moara de vant este una dintre cele din situl patrimoniului mondial UNESCO de la Kinderdijk. Moara nu servea acelorasi scopuri precum cele prezentate intr-o serie care defineste un blog interesant de la noi.
Toata lumea e cu tunurile pe austrieci iar olandezii, mai smecheri, tac in coltul lor. Totusi, daca am ajuns in punctul asta dupa mai bine de un deceniu este si pentru ca olandezii, intr-un fel sau altul, ne-au dat la gioale noua si bulgarilor. Si am sentimentul ca nici in viitorul apropiat nu se vor razgandi. Sau daca vor parea ca s-au razgandit (ca in cazul nostru acum), nu e exclus sa vorbeasca cu altii care sa mai gaseasca ei vreun motiv (poate cu suedezii, care abia de si-au ales la final de octombrie guvernul minoritar si n-au avut inca timp sa gaseasca nodurile din papura la presiunea opozitiei). Am cam pierdut momentul potrivit. In imagine este o naveta fluviala (waterbus) la Dordrecht, plecand din statia pe care o vedeti mai jos.
La Amersfoort, un pic in afara orasului medieval, am vazut aceasta plutitoare, care astazi pare ca nu mai exista (or fi scufundat-o intre timp). Dar atunci cand am pozat-o eu statea bine in contextul industrial (istoric deja) al acestui canal.
Cred ca cele doua usi de azi sunt potrivite momentului. Una te baga in pamant alta te suie pe tron. Casa e din Dordrecht, din ceea ce se numeste „Portul nou”. Portul este de fapt foarte vechi, initiat fiind in 1409. Casa este evident mai noua dar in gama caselor care au inceput sa fie construite cam pe vremea cand Anglia si Scotia s-au ales cu un rege olandez si au evoluat ca stilistica in ceea ce mai tarziu s-a numit „stil georgian” sau „colonial” dincolo de ocean. Cei de la Google Street View au pozat casa asta exact in luna in care am pozat-o si eu.
Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.