WATER IN THE HOLE!

La mănăstirea Peri din Sighetul Marmației am fotografiat coiful celei mai înalte biserici din lemn pentru că e plin de găuri făcute de ciocănitori (după cum am și povestit în alta parte). Nu s-a găsit încă un mod de a preveni sau combate acest fenomen. L-am fotografiat și în muzeul satului de la Sighet, de data asta la acoperișul uneia dintre case căruia i-a cam expirat timpul de viață.

UŞILE DE DUMINICĂ 432

Folosesc usa asta din muzeul satului din Sighet ca sa raman in Maramures dupa imaginea de ieri. Si asta a fost cam dificil de potrivit intre bezna casei si lumina tare de afara.

ÎNTRE UNGURI ŞI IRLANDEZI

Ieri a fost ziua maghiarilor de pretudindeni şi mâine e ziua irlandezilor de pretutindeni. Între ei, să-i băgăm o poză de la moroşeni, cu munţii Gutâi. Greu de făcut, era un soare tare şi cam din faţă … şi nici nu mai ştiu să localizez serpentina de unde am făcut poza.

STÂLPLESS

Structura asta este una destul de comună în zona maramureşeană. O şură cu o mare parte din acoperişul de peste intrare scos în consolă. Cred că era o formă a spiritului local, în care toată lumea vrea să se dea mai mare decât este şi să arate asta prin vreo scamatorie tehnică sau printr-o utilizare din zona “fără număr” a unor materiale (piese din lemn mult mai masive decât necesarul pe la porţi, lemn foarte mult consumat pentru a produce lanţuri decorative, de multe ori exces de motive decorative cioplite). Ce-i drept, pe sub zona asta acoperită te poţi mişca mai în voie cu o căruţă decât dacă ar avea şi stâlpi. În felul în care evoluează limba română, probabil că nu o să treacă mult până când “stâlpless” chiar o să fie un cuvânt. Mai adaug şi un cadrul mai larg cu acest obiect dintr-una dintre gospodăriile aflate în Muzeul Satului Maramureşean din Sighetul Marmaţiei.

ARTIZANATUL VESEL

O fotografie facuta peste gard, pentru ca nu am putut intra din cauza ca nu ne-a lasat cu catelul. Catelul era intr-o geanta, la subrat, dar tot n-a vrut baba de la poarta „sa ne taie bilet” oricat i-am spus ca nu il dam jos nicio secunda. Fusesem acolo in 2004, cand inca nu era bisericoaia aia impopotonata in cimitir.