
O fi planta lui Iohannis? După frunze ar fi înrudit … E ceva copac de talie mică din Thassos (nu l-aş numi arbust), plantat în alveolele de pe marginea drumului mare din Limenas.
O fi planta lui Iohannis? După frunze ar fi înrudit … E ceva copac de talie mică din Thassos (nu l-aş numi arbust), plantat în alveolele de pe marginea drumului mare din Limenas.
Parlamentul Finlandei a început să dezbată posibilitatea aderării ţării la NATO. E de înţeles temerea finlandezilor faţă de fostul său ocupant dar eu cred în continuare că neutralitatea lor anterioară era mult mai înţeleaptă pentru toţi, nu doar pentru ei. Schimbări din astea dau prilejul unora de a da cu băţul în baltă (ca preşedintele Croaţiei, care a exprimat nişte poziţii ce, practic, sunt cam de tipul şantajului) şi oferă alte scuze statului huligan rusesc de a-şi umfla muşchii. Pare că nu am învăţat destule la şcoală despre consecinţele primului război mondial. Căutând mai multe date despre personajul care stă în faţa clădirii parlamentului din Helsinki (în imagine, cum arăta în urmă cu 14 ani), am văzut şi o listă a statelor cliente create de imperiul german în timpul primului război mondial. Unul dintre ele era precursorul Ucrainei. Toate au fost locuri de conflicte mai mult sau mai puţin sângeroase în ultimele douăzeci-treizeci de ani sau generează încă stări de tensiune mohnite din cauza graniţelor care nu mulţumesc pe toţi. Aşa că nu ştiu dacă aderarea la NATO va fi pentru finlandezi şi pentru noi toţi o parte din soluţie sau o parte din problemă. Chiar dacă acum pare una perfect raţională şi de nerefuzat.
S-a reales Macron. A avut bunul simţ ca în discursul victoriei să spună că ştie că foarte mulţi dintre votanţii săi nu l-au votat de fapt pe el ci au votat împotriva dnei Le Pen. Am trăit şi noi asta cu cel vizitat cândva de antecesorul lui Macron, numit pe atunci “l’ami de l’assasin”. Cine-si mai aduce aminte !? “L’ami de l’assassin” a venit atunci şi a impus totuşi acceptarea primei televiziuni din România, alta decât cea prin care l’assassin „minţea poporu’ cu televizoru’!”. Este vorba despre Tv Sigma, o chestie studenţească folosită pentru retransmiterea canalului TV5. Mais ou sont Les Invalides d’antan? La domul din imagine, fotografiat de pe una dintre terasele de la Chaillot în urmă cu foarte mulţi ani.
Usa bisericii din Santamaria Orlea, Hunedoara. Si catolica si presupus ortodoxa si reformata …
Perlele lui Teodosie sunt deja intrate in legenda … Si orice om de tip medieval are nevoie de legenda. In cadru este o biserica a haholilor (ucrainieni) care s-au refugiat in teritoriul otoman atunci cand au avut loc alte operatiuni speciale ale lui Petru cel Mare si ale Ecaterinei cea Mare …
Mi-a luat mult timp sa reconstitui traseul facut in urma cu mai bine de 15 ani ca sa gasesc locul de unde am facut fotografia asta. E in Corte Teatro, in Venetia. Este vorba despre teatrul Goldoni, care este cel mai vechi din oras (in ciuda transformarilor radicale facute in anii 1970) aflat inca in functiune.
O usa interbelica (circa 1932) prin zona Dorobantilor, pe strada Beldiceanu.
A fost o vreme cand am avut un Patriarh rosu. Care adulmeca catre Kremlin si, chiar daca era deghizat in albul patriarhal, constata ca Christos ar fi fost sovietic. Azi exista un alt demon rosu, de data asta deghizat in patriarh al Moscovei.
despre ce se maninca in Bucuresti - si cu ce se maninca Bucurestiul
fotografii cum au cazut
fotografii cum au cazut
Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.
Food & Wine
impresii de călătorie, artă, cultură, spiritualitate, gastronomie, vinuri
For the Love of Art and Design
fotografii cum au cazut
fotografii cum au cazut
notes to oneself | heritage | architecture | travel | photo(s)
ATELIER DE UMOR MECANIC
altPHel
fotografii cum au cazut
Blog cu braşoave de Cluj
Autor ERWIN LUCIAN BURERIU. Membru al Uniunii Scriitorilor România din 1968, cu 18 cărți apărute. Antet; senzaționala planare peste San Francisco...
un fel de blog... un fel de atitudine