Discutam soarta castelului de apa de la Fabrica de Chibrituri, stiind ca sunt unii care vor sa faca pe acel loc un complex cu mai multe turnuri de 45 de metri dintre care sa mai rasara si doua de cate 60 (adica P+18). Ciudat, aceasta industrie din vremurile de pionierat ale domeniului din vechiul Regat al Romaniei, care a fost apoi si monopol al statului, nu este inscrisa in lista monumentelor istorice. Motiv pentru care a si fost agresata si lasata in paragina cu scop de specula imobiliara absolut dezgustatoare. Vorba cantecului lansat in ’61 si facut celebru abia in ’66: „I don’t want you, I don’t need you, I don’t love you any more!”
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
poze "DECÂT" 
Vezi Moara lui Assan.
Acolo e o alta problema. Erau doi presupusi proprietari care-si disputau dreptrurile de proprietate. Evident, interesul ambilor era sa ramana cu terenul liber de sarcini …
Paragină, incendiu foarte probabil provocat, …
Da, pe fondul neasigurarii pazei in conditiile in care nu se stia cine este cu adevarat proprietar. Este motivarea NUP-ului dat de procurori la sesizarea pe care am facut-o cu mult timp in urma.
http://a-craciunescu.blogspot.com/2012/01/cum-e-cu-autodemolarea.html
http://a-craciunescu.blogspot.com/2012/01/in-cinstea-lui-2012-s-mai-prabusit-ceva.html
Încă un Don Quihote și morile …☺
Intre timp m-au autoretrogradat la statutul de magar al lui Sancho Panza … din ce in ce mai catar, de fapt.
Sunt cam la fel de catâr. Numai că am renunțat la reclamațiile pentru binele public. Ultima oară am făcut-o acum cinci-sase ani în Apuseni unde unii deversau o cisternă cu rahat dinsus de Ponoare. Am suficient de multe de reclamat din viața mea de zi cu zi. Sunt mulțumit dacă scap de astea și nu mai apar altele.😁
Am ramas marcat de o replica din urma cu tot vreo 20 de ani. Mergeam intr-o delegatie la Oradea cu trenul de noapte. Pe dimineata, cand ne pregateam de intrare in Oradea, un tip a lasat fereastra jos si a aruncat doua bidoane de plastic in Cris, de pe podul peste care treceam. L-am apostrofat ca face mizerie. Mi-a raspuns ca nu e mizerie, ca daca arunca pe undeva prin parc ar fi fost mizerie. In capul lui era mai bine sa le arunce la intamplare decat sa le lase in compartiment sa le stranga in depou la curatenie … Replica lui m-a facut sa cred ca suntem o natie fara scapare. Si ne miram ca prin centru orasului pluteau to felul de gunoaie pe apa.