Refacerea finisajelor de la Arhivele Nationale a mers snur, inclusiv cu schimbarea unor tamplarii pentru care nu inteleg de ce s-a acceptat distrugerea lor. Ce-i drept, cumva anticipam ca se va intampla asta desi speram ca mai exista bun simt in randul proiectantilor, avizatorilor, a celor care emit autorizatii si a celor care controleaza calitatea lucrarilor … Acum avem o alta cladire cu finisaje neautentice, la fel ca peste drum, la PMB, un tortulet de nunta care incepe sa se strice in galantar. Si aici, ceea ce azi e stralucitor de curat maine va fi ingrozitor de murdar pentru ca orice mizerie spalata de ploaie va fi vizibila in urmele scurse. Sper sa nu am dreptate insa imi propun sa ne mai uitam la fatadele astea peste 2-3 ani. Ele aratau cam asa in cursul procesului:
Pot sa inteleg insa ca astfel de detalii care s-au pierdut par astazi niste mofturi in ochii publicului larg, foarte multumit daca patrimoniul arata curat si nou si daca inca exista fizic pe teren. Unii asa, mai chitibusari, precum sunt eu, nu suntem decat niste carcotasi rautaciosi defazati care nu vrem binele si progresul … Ramane insa o intrebare destul de suparatoare. Daca Arhivele Nationale, o institutie pusa prin esenta ei sa pastreze o parte a istoriei autentice face asa ceva cu sediul sau, care pot fi pretentiile care pot fi indreptate catre un detinator privat de monument istoric !? Altfel zis, ce repros i se mai poate face unui proprietar privat care face asa ceva !?
poze "DECÂT" 
Valoarea este extrem de rar nouă.
Pe langa asta, cred ca merge si varianta „valoarea ne este extrem de rar data si noua” 😉
De fapt, valoarea este rară. De aceea, dintre „lucrurile” noi apare rar ceva cu adevărat valoros. Atunci, valorile trebuie păstrate cu grijă, îngrijite. Doar așa „valorile” se adună, se înmulțesc, se strâng.
Am mai avut discuția asta privind niște biserici „restaurate”.
La noi s-au risipit multe dintre valorile care, de fapt, nu erau prea multe. Pana nu vin niste straini ca sa atraga atentia ca unele lucruri sunt valoroase si ca ar fi bine sa ne preocupam de ele, nici nu sunt apreciate. Sa nu uitam ca un berbec din tineretul comunist a incercat sa darame cu tractorul in 1953 coloana lui Brancusi de la Targu Jiu si ca mostenirea lui a fost apoi refuzata de chiar autoritatile statului.
N-a fost doar ăla, o grămadă de jeguri au condus statul român, de la vârf – Văcărești.
E si asta o parte din traditie …
Idioții care ne conduc sunt tradiționali.
Pingback: N-AM FOST CRUCIAŢI DAR AVEM CRUCI DIN BELŞUG | poze "DECÂT"