Aseară, ministrul culturii a fost prins in ambuscadă de insidiosul Prelipceanu la Digi24. Individul unsuros a plecat probabil pe ideea că îl prinde şi-l expune pe matematician că n-are ce căuta la ministerul culturii pentru că nu ştie poezii. Şi l-a pus în direct să recite din Eminescu, ministrul refuzând, pe bună dreptate aş zice. Că a fost o chestie de punere în dificultate premeditată se vede şi din faptul că in tura a doua a emisiunii, cu invitat Pârvulescu, mierosul perfid îl întreabă pe acesta dacă i se pare normal ca ministrul culturii să refuze ca să recite din Eminescu. Şi treaba apoi se rostogoleşte şi devine o bulă, dovada actiunii premeditate … Acest individ mi se pare unul dintre cei mai periculoşi acoperiţi, adică acei „jurnalişti” care cu o ridicare din sprânceana complice şi cu o atitudine aparent bonomă, candidă (cu sens de inocent, nu de ciuperca_care este), „te fac să înţelegi” ce e bine şi ce e rău şi nu care sunt faptele concrete. Forma cea mai perfidă de manipulare care există. Bine, nici ministrul n-a reacţionat cum trebuie. În locul lui i-aş fi spus că îi recit din Eminescu dacă, la schimb, îmi spune şi el câteva versuri din Nichita Stănescu sau poate din Vasile Alecsandri. Poate îl înrebam care au fost ramurile dinastiei Basarabilor sau de ce e cunoscut Cantemir în Turcia şi Rusia deopotrivă … Credeţi că „jurnalistul” ar fi ştiut chestii nepregătite, aşa cum „aştepta” el din partea minstrului?
În imagine e un far pe care Eminescu l-a văzut cu siguranţă atunci când a fost în Kustendje.
poze "DECÂT" 
Nu-i cunosc pe indivizi dar ma gandesc ca un ministru trebuie sa aibe alte calități decat cele pe care dorea jurnalistul sa arte ca nu le are!
Corect. Mi-a adus aminte de o alta figura trista (dar trista rau), de la postul tv de la care a plecat Prelipceanu la Digi, care in campania electorala locala se straduia sa sugereze cat de prosti sunt candidatii pentru ca nu stiu cate locuri are nu stiu care tip de autobuz sau pentru alte imbecilitati sanctionate ulterior de CNA …
Ministrul ar trebui „să aibă” totuși niște calități. La standardul de azi al culturii noastre măcar să vorbească românește corect. Luând, evident, exemplul doamnei Dăncilă.
Eu sunt de acord ca nu poate sta pe un scaun de ministru oricine (ca pretsnta, nivel de instruire/cultura/bun simt). Dar minitrul trebuie sa fie in primul rand un bun organizator al domeniului sau, in asa fel incat adevaratii profesionisti sa se poata desfasura cum trebuie. Nu mai intereseaza ca nu stie poezii daca da bani la edituri si un poet nou publicat in acest context ia premiul Nobel pentru literatura. De exemplu, Ion Mihalache a fost doar un simplu invatator dar a functionat ca ministru al agriculturii chiar in anii reformei de dupa primul razboi desi cred ca habar nu avea de soiurile de porumb sau de sfecla …
Să se facă miniștri atunci orice borfași proaspăt eliberați. Cu spirit orgasmizatoric.
Aici nu pot sa fiu de acord pentru ca m-as contrazice pe mine insumi cand am zis mai devreme ca sunt de acord cu ideea ca pe scaunul de ministru nu poate sta chiar oricine, chiar daca prima calitate a acestuia ar trebui sa fie capacitatea organizatorica.
Si mie PRLPC mi s-a parut intotdeauna fals si alunecos, genul de personaj antipatic si stereotip din filmele stereotipe ale anilor 60, dar sa-l faci CIUPERCA mi se pare genial ! Bravo Adrian!
Pingback: ERAU DE BAZĂ | poze "DECÂT"